Impresii din Ţara Soarelui-Răsare

dimitriana zaharia

De când ai plecat în lumea florilor de liliac, n-am mai fost acasă. Din diverse motive, tată. În primul rând, cu teamă că nu mă vei aştepta în prag ca altădată. Deseori, visez cum urc dealul. Pe cărarea bătătorita cândva şi de paşii tăi chinuiţi de vreme, mă îndrept spre cimitir. Să facem posibilă comunicarea dintre aceste două lumi diferite şi atât de aproape, totuşi. Gardul de sârmă delimitează bine hotarul. De-o parte a lui e zarvă, hogeaguri, flori de trandafir; iar de cealaltă e aşternută tăcerea, pretutindeni cruci şi domneşte liliacul! Intermediarul dintre noi este Dumnezeu. Îţi povestesc cum e viaţa fără tine. M-asculţi, iar tăcerea ta e grea ca pământul. Nu zici că ţi-e rău, nici că ţi-e bine. Gândurile o iau razna. Îţi spun câte nu am reuşit să ţi le zic în viaţă, despre vise şi realizări, remuşcări şi căinţe, despre lipsa de timp de-a fi stat mai mult împreună. Ce firi păgubaşe suntem, regretăm abia după ce pierdem, când nu mai există nicio cale de întoarcere. Cine ne împiedică la timp să dăm voie frumosului să încolţească, indiferent de anotimp şi stare? Să ne izbăvim de obidă şi ranchiună. Să sălăşluim în inimile noastre doar iubirea, căci Dumnezeu ne-a creat din dragoste! Mă trezeşte din vis mirosul liliacului plantat lângă casă. Denumit şi floarea memoriei deoarece parfumul acestor flori ne trezeşte amintiri demult apuse. Floarea se aseamănă cu un clopot, frunza cu o inimă. Inima cu inima, chiar şi după moarte. Mirosul său paradisiac ne reaminteşte cât e de frumos raiul! Nici în acest an nu voi fi, de Blajini, acasă. Acest fapt e cu atât mai trist când ştii că o dată pe an şi cei morţi te-aşteaptă. A înflorit şi aici liliacul, tată!

Dimitriana Zaharia

The following two tabs change content below.
Zaharia Dimitriana

Zaharia Dimitriana

Zaharia Dimitriana

Ultimele articole de Zaharia Dimitriana (vezi toate)