Impresii din Ţara Soarelui-Răsare

dimitriana tara blog

Cireşii niciodată n-au prins rădăcini acasă, vişinii însă ne-au împânzit toată grădina. Fugeam de razele soarelui la umbra pomilor înfloriţi, adulmecam cu nesaţ mirosul şi albul florilor. Acest miros mi s-a impregnat în suflet şi de-atunci l-am purtat cu mine. Peste ani, fiind la Moscova, am mers la spectacolul „Livada cu vişini”. Piesa lui Cehov şi mirosul vişinilor înfloriţi au făcut un tandem frumos în acea seară. Ca mai apoi, imaginea lui Lopahin să mă urmărească până şi-n Japonia ca şi mirosul florilor de-acasă.

Aidoma personajului principal, majoritatea dintre noi suntem nişte Lopahin(i), trăim pe jumătate în lumea noastră pragmatică şi materialistă, iar cu restul fiinţei noastre căutăm armonia din natură, o armonie necesară! Şi eu, aruncată în mrejele unei lumi reci şi calculate, mă agăţ de fiecare floare ca de o plută salvatoare. Floarea de cireş în Japonia este simbolul familiei imperiale, pentru japonezi ea reprezintă frumuseţea şi efemeritatea acestei vieţi. I se spune sakura. Sunt foarte multe specii de flori de cireş care cuprind întreg arhipelagul nipon. Japonezii ies să le admire, îşi plimbă încet paşii prin parcurile cu cireşi înfloriţi, ca şi eu prin grădina cu vişini. Sub pomii de cireş se scrie haiku, se discută în şoaptă, se ascultă şoapta florilor şi căderea petalelor. Timpul ne-a înrudit, pe mine cu japonezii, vişinii cu cireşii, în sufletul meu continua primăvara de-acasă…

Dimitriana Zaharia

The following two tabs change content below.
Zaharia Dimitriana

Zaharia Dimitriana

Zaharia Dimitriana

Ultimele articole de Zaharia Dimitriana (vezi toate)