Impresii din Ţara Soarelui-Răsare

1506719_731506343548613_591197241_n

Ploua încet în acest oraş, înţesat de maşini. Ploua ca acasă, o ploaie ciobănească. Conduceam încet maşina. Ştergătoarele de parbriz oscilau ca acele unui ceasornic dereglat, numai că tic-tacul era înlocuit de fâş-fâş, fâş-fâş. Cât timp stăteam în ambuteiaj mă uitam prin geam, la oameni. Mi-a atras atenţia un bărbat care mergea grăbit prin mulţime. S-a oprit brusc, a făcut un pas înainte ca să nu stea în calea torentului de oameni grăbiţi. Şi-a aruncat privirea în sus şi se uita cum plouă. De la distanţă nu-i puteam distinge faţa. M-am gândit că nu poate fi japonez.

Nu pentru că japonezii n-ar fi sentimentali ori emotivi. I-am văzut admirând natura, în grupuri, în parcuri, atunci când e cazul. Dar aşa, în plină stradă, printre oameni, să se oprească şi să admire ploaia, nu mi-a fost dat să-i văd. Nu l-am pierdut din vedere, ajunsă în dreptul lui, l-am analizat. Se uita tot la cer, de parcă ar fi vrut să descopere structura unui strop de ploaie. Lumea păşea grăbită, plină de griji, ignorând ploaia. Bărbatul părea desprins din decor, oprise clipa în loc cu privirea, cu pasul. Continua să se uite în gol, pe faţă i se citea safisfacţia. Sub impermeabilul negru am observat că avea ceva, obiectivul unui aparat de fotografiat. Camera, la fel de veche ca şi stăpânul, de aceeaşi culoare ca şi haina lui, pândea în ploaie, aştepta să imortalizeze momentul. Omul era japonez, un fotograf!

Dimitriana Zaharia

The following two tabs change content below.
Zaharia Dimitriana

Zaharia Dimitriana

Zaharia Dimitriana

Ultimele articole de Zaharia Dimitriana (vezi toate)