Impresii din Ţara Soarelui-Răsare

1506719_731506343548613_591197241_n

Când nu vine zăpada la tine, te duci s-o cauţi. În Japonia e lesne să o găseşti căci e o zonă muntoasă. Şi pe vârfurile munţilor, japonezii sunt aceiaşi, chibzuiţi până în cele mai mici amănunte: pârtii pentru schiat, locuri pentru distracţie, dealuri pentru săniuş. La săniuş, copilul parcă stingherit de prezenţa unei singure străine, se prezintă: „Tata e japonez, iar mama e străină”.

Copiilor atâta le-a trebuit ca să-mi zică „străina”. Străina, urcând dealul, a luat un bulgăre de zăpadă şi a muşcat din el. O japoneză de-o şchioapă, care până atunci se pare că nu mai întâlnise străine cu ochii ca cerul, cu pielea ca neaua, o întreabă de ce mănâncă zăpadă. „Pentru că are gustul copilăriei”, a fost răspunsul”. „Zăpada, oricând şi oriunde, are acelaşi gust, nu îmbătrâneşte niciodată”.

Explicaţiile străinei au nedumerit fetiţa: „Şi toţi străinii mănâncă zăpadă?”. „Nu, nu toţi, eu o mănânc.” Ea şi fetiţa un bulgăre, îl duce la gură, muşcă o bucăţică: „E rece”. „Da, şi gustoasă”. Mai apoi, aruncă bulgărele şi zice: „Oricum, nu mânca zăpadă prea multă că o să te doară burta, străino!”. Şi-şi vede de drum mai departe. I-aş zice şi eu să nu mănânce orez pentru că o va durea burtica. Dar ea e mică, eu sunt mare. Ea îşi trăieşte copilăria, eu îmi trăiesc amintirile – pe un vârf de munte. Trebuie să treacă vreme ca să înţeleagă şi fetiţa că ce e clădit în copilărie nu moare niciodată, va muri odată cu tine.

Dimitriana Zaharia

The following two tabs change content below.
Zaharia Dimitriana

Zaharia Dimitriana

Zaharia Dimitriana

Ultimele articole de Zaharia Dimitriana (vezi toate)