Impresii din Ţara Soarelui-Răsare

1506719_731506343548613_591197241_nÎn fiecare orăşel japonez se distribuie săptămânal, gratuit, un ziar cu anunţuri. „A la carte” este rubrica mea preferată, pentru că pot spicui informaţii utile, aflu despre evenimente din care am ce învăţa. Şi dacă o activitate sau alta se întâmplă să coincidă cu timpul meu liber, mă consider o norocoasă! La o astfel de întrunire am învăţat să fac „furin”. „Furin” sunt nişte clopoţele tradiţionale japoneze, de obicei din sticlă, care sună la adierea vântului.

În interiorul acestor clopotele sunt fixate nişte tubuleţe, tubuleţele pot fi din ceramică, aluminiu sau bambus. Atunci când adie vântul, tubuleţul se loveşte de marginile globului din sticlă şi provoacă un sunet firav, liniştit, sunetele se schimbă în funcţie de bătaia şi intensitatea vântului. La capătul tubuleţelor sunt legate benzi de hârtie din orez, pe care se scrie un gând, o idee, le descifrează doar vântul. Clopotele din sticlă sunt colorate, vopsite după imaginaţie şi seamănă cu globurile din pomul de Crăciun. Aceste „furine” sunt agăţate de tavane, copaci. Eu l-am agăţat de felinarul din faţa casei, de fiecare dată când intru şi ies din ea, aud acest clinchet terapeutic. Într-un parc, văzusem de fiecare copac agăţat câte un „furin”, când bătea vântul începeau toate a suna şi în mod diferit. Cât de frumos poate cânta vântul! Important e să ştii să-l asculţi.

Dimitriana Zaharia

The following two tabs change content below.
Zaharia Dimitriana

Zaharia Dimitriana

Zaharia Dimitriana

Ultimele articole de Zaharia Dimitriana (vezi toate)