Impresii din Ţara Soarelui-Răsare

1506719_731506343548613_591197241_nCând incinerarea răposatului ia sfârşit, uşile cuptorului se deschid. Străjerii îţi arată tot ce rămâne din om, după ardere: oase şi scrum. Şi, de parcă n-ar fi de ajuns, pe talgerul cu cenuşă ni se explică unde a fost lobul urechii, craniul sau membrele defunctului. Aceşti oameni ai crematoriului, fără grimase, îşi continuă munca. Cu nişte pumnale măcelăresc dibaci ceea ce nu i-a reuşit cuptorului să mistuie. Pulberea de cenuşă se ridică în aer. Răposatul, şi după moarte, încearcă să-şi facă loc în spaţiu. Cu nişte beţişoare, aidoma celor cu care se mănâncă în Japonia, numai că puţin mai lungi, mai mari şi mai negre, rudele cele mai apropiate pun cenuşa într-un vas de ceramică. Oasele mai sunt ciopârţite ca să încapă în vas. La proces participă toţi, de la mic la mare. Când copilului i s-au dat beţişoarele, neîndemânatic, osul a căzut pe duşumeaua betonată şi s-a făcut praf. Stau rece, şocată şi nemişcată, urmăresc întreg procesul. Vreau să vorbesc, însă nu pot articula niciun cuvânt, nu iese. Toată viaţa unui japonez se citeşte în această ceremonie de înmormântare: o viaţă fără emoţie, fără culoare… Mai apoi, vasul cu cenuşă este dus şi ţinut acasă timp de 40 de zile. După această perioadă, se face o masă de pomenire şi, în sfârşit, răposatul îşi găseşte liniştea, într-un cimitir, sub o piatră funerară. Constat că nu contează cum te naşti, ci cum mori, şi mai ales ce se întâmplă cu tine după moarte. Atunci când eşti breaz şi tânăr, şi când porneşti la alt capăt de lume, nu iei în calcul şi moartea, păcat… Moartea trebuie luată în calcul, ea face parte din viaţă şi e pretutindeni!

Dimitriana Zaharia

The following two tabs change content below.
Zaharia Dimitriana

Zaharia Dimitriana

Zaharia Dimitriana

Ultimele articole de Zaharia Dimitriana (vezi toate)