Impresii din Ţara Soarelui-Răsare

1506719_731506343548613_591197241_nDesaga cu amintiri şi năravuri o porţi cu tine, prin lume. Invizibilă la prima vedere, foarte vizibilă atunci când e cazul. Amintirile se mai uită, năravurile ori se şlefuiesc, ori se agravează, dar nu le laşi, nici nu te lasă. Cum ar fi, decorticatul seminţelor, bunăoară. Acasă, la sfârşitul unei săptămâni de muncă, ne adunăm cu toţii în jurul unei tigăi cu seminţe prăjite. Decojeam problemele vieţii ca şi răsărita, astfel ambele păreau că se consumă mai uşor.

Ajunsă în Japonia, ia seminţe de unde nu-s. Japonezii nu mănâncă răsărită! Nu le e caracteristic scuipatul, lucru plauzibil! Nici uleiul de floarea-soarelui nu e la mare căutare aici, se foloseşte ulei de rapiţă, susan sau soia. Dar eu ce să mă fac cu năravul? Cum să nu fie floarea-soarelui în ţara soarelui-răsare? „Rozătoare în Japonia sunt?” „Da!” Atunci problema e ca şi rezolvată. Am mers la magazinul zoologic.

La secţia pentru animalele rozătoare, am găsit spre marea bucurie ce căutam! Şocul soţului japonez nu poate fi redat în cuvinte, uimit de fericirea mea la vederea seminţelor, întristat de faptul ce urmează să fac cu ele. Reacţia: „Dar tu nu eşti rozătoare!” „Tot mamifer”, a fost răspunsul. Până acasă, am ţinut săculeţul cu seminţe la piept ca pe un dor împlinit! Spălată sub un jet de apă fierbinte, aruncată în tigaia care o aştepta demult, mirosul de seminţe prăjite a pătruns în toată casa, s-a aciuat cum a ştiut bine, deoarece ne cunoşteam demult…

În această atmosferă, cu iz moldovenesc, am început liniştit a depăna amintiri şi decortica seminţe, în intimitate, ca să nu fiu văzută de nici un japonez 🙂

Dimitriana Zaharia

The following two tabs change content below.
Zaharia Dimitriana

Zaharia Dimitriana

Zaharia Dimitriana

Ultimele articole de Zaharia Dimitriana (vezi toate)