Impresii din Ţara Soarelui-Răsare

1506719_731506343548613_591197241_nCând eram acasă, cutremurul avea o singură culoare şi era de aceeaşi formă. În Japonia am început să le diferenţiez. Sunt atât de diferite, de atâtea culori şi forme, cu atâtea caractere: periculoase şi rele, liniştite şi turbulente etc. În această săptămână, marţi, am avut parte de un nou cutremur. Un cutremur sfâşietor, fioros ca un balaur, care venea cu-n vuiet din adâncul pământului parca să nimicească tot ce e la suprafaţă. Nu i-a reuşit. Oprit la timp de nişte forţe divine, s-a retras în străfundurile sale. Eram la muncă atunci când şi-a împrăştiat furia balaurul. Lucrez la un magazin alimentar. La ora prânzului e mare agitaţie. Toată lumea vine să se hrănească, mai cu seamă studenţii. Un student, în acest moment de panică, şi-a manifestat o grijă aparte pentru mine: dacă nu mi-e frică, poate ar fi mai bine să ies afară, cum mă simt? În gândul meu: lasă-mă, omule, ce te-ai legat de capul meu? Lasă-mă să-mi trăiesc emoţia şi clipa. Mi-am dat seama de pregătirea lor pentru cazuri excepţionale, îndeosebi de grija faţă de păturile vulnerabile: copii, bolnavi, bătrâni, faţă de străinii care nu-s obişnuiţi să fie cutremuraţi atâta. Magazinul nostru a suferit pagube. Cutremurul a măturat tot ce era pe rafturi, sticlele cu alcool s-au stricat. Şi un miros acid şi necunoscut până acum pentru mine a învăluit tot magazinul. Vasăzică cutremurul mai are şi miros! Un miros de spaimă şi de moarte!

Dimitriana Zaharia

The following two tabs change content below.
Zaharia Dimitriana

Zaharia Dimitriana

Zaharia Dimitriana

Ultimele articole de Zaharia Dimitriana (vezi toate)