Impostura literară. Un studiu de caz // RUPEREA RÂNDURILOR

Nicio surpriză. Laureatul premiului naţional în domeniul literaturii este Andrei Strâmbeanu. Marşul triumfal al mediocrităţii continuă. Nu cred că cineva dintre cei care l-au promovat i-a citit textele. Poate doar Arcadie Suceveanu, dar, pentru acest caz special, preşedintele Uniunii Scriitorilor şi-a trimis în vacanţă bunul-simţ, gustul şi discernământul. Uitând de avertismentul lui Goya: somnul raţiunii naşte monştri.

Premiul, în sine, nu deranjează, relevanţa lui e minimă. E stupidă însăşi ideea unei singure comisii, care să decidă cine este cel mai bun în agricultură, în cultură şi în cultura fizică. La origini, premiul era unul ideologic. Iniţial, se numea Premiul Stalin. După moartea dictatorului, un timp nu a fost acordat, apoi a fost rebotezat în Premiu de Stat. Începând cu anul trecut, i se spune Premiu Naţional, dar cu aceeaşi hârtie de turnesol, ideologic-statală, pe post de „criteriu”. Iar, fiindcă ideologia oamenilor noştri de stat lipseşte ori este difuz conturată, în apele tulburi ale incertitudinii, plutesc răpitori şi profitori de duzină.

În schimb, e mai mult decât umilitor rolul Uniunii Scriitorilor în acest context. Nimic însă de mirare. Dacă te aşterni preş în faţa unui netrebnic, de ce să te miri că acesta îşi şterge picioarele de tine? Monumentul emblematic pentru imaginea de azi a US acesta ar fi: Arcadie Suceveanu, preşedintele Uniunii, gârbovit-îndoit, pe post de postament, iar Andrei Strâmbeanu cocoţat pe spinarea lui şi ţinându-şi în braţe premiile, ca dovadă irefutabilă a genialităţii. Grupul sculptural l-ar mai putea încorpora pe Mihai Cimpoi (arhitectul mai vechi al imaginii monumentale a lui Strâmbeanu), sprijinindu-l să nu cadă. O continuitate armonioasă! Vom fi şi noi imortalizaţi acolo. Încremeniţi într-o respectuoasă plecăciune, cu jerbe de flori în mână. Pentru că monumentul gloriei lui Strâmbeanu e şi monumentul umilinţei noastre.

Acum… aşteptaţi-l pe acest oaspete de bronz să vă bată la uşa teatrelor, editurilor, posturilor de radio şi tv. Să nu îndrăzniţi să-i refuzaţi piesele! Să nu încercaţi să-i respingeţi manuscrisele! Şi să nu cutezaţi să nu-l invitaţi la emisiunile radio, tv, ori să nu scrieţi despre el în ziare şi reviste! E laureat naţional! Este un perfect studiu de caz despre cum se lustruieşte imaginea unui impostor în literatură.

De altfel, să fie limpede: eu nu am ce să-i reproşez lui Andrei Strâmbeanu. Este în firea lucrurilor ca omul să-şi dorească să se afirme, să fie recunoscut, să viseze onoruri şi mărire. Putem vorbi de limite şi bun-simţ, de autocritică şi discernământ, de modestie, dar astea nu sunt date oricui. Ca şi în cazul „operei” sale scrise: de unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere!

Dar atunci când, pentru Uniunea Scriitorilor, măsura lucrurilor, etalonul estetic, cum ar veni, este Andrei Strâmbeanu, această uniune nu îmi mai este interesantă.

Felicitări, Arcadie Suceveanu: candidatul tău a luat premiul! Sunteţi cei mai tari!

 

P.S. JURNAL

Componenţa nominală a Comisiei pentru decernarea Premiului Naţional instituită de Cabinetul de Miniştri: Mihail Moldovanu; Gheorghe Duca; Ina Scutelnic; Boris Focşa; Mihail Şleahtiţchi; Vasile Bumacov, Ion Cebanu; Teodor Furdui; Ion Tighineanu; Ion Guceac; Ghenadie Cernei; Arcadie Suceveanu; Vladimir Beleaev; Sorin Mereacre; Ecaterina Mardarovici; Gheorghe Ghidirim; Constantin Rusnac; Aurelian Dănilă; Tudor Zbârnea.