Îmi vine să urlu de supărare că actorii moldoveni sunt de 50 de ori mai nedreptățiți decât cei români

Interviu cu Ion Sapdaru

– Dragă Ion Sapdaru, ai auzit, probabil, din presă, de pe net etc. expresia  „afacerea Republica Moldova”. E o expresie-cheie pentru realitățile pruto-nistrene?

Îmi place că moldovenii au preluat titlul filmului ,,Afacerea Est’’ pentru a titra o anume stare de lucruri din Republica Moldova ca și din România. Așa cum se întâmpla acum mai mulți ani cu titlul altui film celebru ,,A fost sau n-a fost”, în regia altui moldovean, de data asta din Moldova din partea dreaptă a Prutului.

Da, cred că e o expresie-cheie și încă una tristă. O țară, evident, nu poate fi o afacere dar se pare că realitatea dezminte acest fapt. Republica Moldova, din păcate, este o afacere și încă una extrem de tulbure și extrem de ,,ilegală”. Prea mulți își încălzesc mâinile la jarul pe care se perpelește Moldova și a-și găsi cu ușurință profitori din ambele ,,tabere”, dacă pot să mă exprim astfel. Din fericire, nu sunt politician, nu mă pricep să descâlcesc situația atât de complexă la care vă referiți. Așadar mă voi rezuma la ce mă pricep mai bine. La artă.

– Ai avut nevoie de o perioadă de documentare, de sondare psihologică, pregătindu-te de rolul principal din filmul lui Igor Cobileanski ”Afacerea Est” sau personajul îți era prea bine cunoscut?

Nu pot să fiu ,,fariseu” și să spun că m-am documentat pentru rol, ar fi bizar să afirm asta de vreme ce am trăit o bună parte din timp printre acești oameni, am trăit la țară, apoi în facultate la Chișinău, studiindu-i în stradă și pe unde mă întâmplam să fiu alături de ei; la piață, în tren, la spectacole, în plină stradă. Unchii mei, frații mei, vecinii mei, acuma și nepoții mei, mi-au oferit un tablou vast cu personaje asemănătoare, care mai de care. Nu pot ignora nici faptul că genul de personaj l-am ,,savurat” cu prisosință și în a doua mea patrie, România, unde individul e peste tot și oriunde … ,,Sondajul psihologic” l-am făcut din mers, fără prea mare efort.

– La ce festivaluri ați mers cu filmul? Ce distincții ați luat? Cât de entuziasmat de film a fost Chișinăul?

Am fost personal la Festivalul Internațional de film de la Tallinn, unde filmul a fost răsplătit cu premiul pentru cel mai bun scenariu iar eu am luat premiul pentru cea mai bună interpretare masculină Lupul Black Night. Celelalte festivaluri la care a fost invitat filmul sunt Tiff Romania, Viena, Strasbourg, Cairo, Skopje, Sofia. Chișinăul inteligent a fost entuziasmat de film!

– După lansarea filmului la Chișinău, ai venit să montezi ”Falstaff” la Teatrul ”Eugene Ionesco” (TEI). Cum ai ales ”Falstaff”? Ce te interesează mai mult în acest text?

Mă fascinează de multă vreme acest personaj al lui Shakespeare, pe care îl găsim în tocmai 3 piese ale lui. E unic. Regina Elisabeta, spune tradiția, i-a cerut lui Shakespeare să-l ,,învie’’ pe Falstaff (personajul a murit în Henric al V-lea) și să mai scrie o piesă despre el. Marele Will se supune și scrie ,,Nevestele vesele din Windsor’’, unde Falstaff pișicherul se transformă într-un cuceritor galant de inimi și oferă un recital fabulos a unui craidon bătrân alergând cu limba scoasă după fuste. Mă fascinează la Falstaff pofta teribilă de a trăi. Falstaff nu doar trăiește, ci își celebrează existenta în fiecare clipă. E un zeu delicios de păcătos care mușcă cu poftă din viață! Ceea ce nu prea facem noi în ultima vreme.

– Cât de ușor sau dificil e să lucrezi cu echipa TEI? Actorii chișinăuieni au un specific „basarabean”? Lupți cu acest specific sau dimpotrivă?

Nu cred ca am depistat vreun specific basarabean. Încă… și aici zâmbesc. Sunt tineri, foarte motivați , au la rădăcină o instrucție temeinică, se vede asta din felul cum muncesc. Sunt de 50 de ori mai nedreptățiți ca actorii români și aici îmi vine uneori să urlu de supărare, văzându-i cum își dăruiesc necondiționat viața pe scenă. E o mână de actori în Moldova și țara asta nu e în stare să le dea strictul necesar pentru un trai decent. Halal, națiune!

– Ce întrebări îți pun actorii în timpul repetițiilor? Cât de repede se apropie de ”Falstaff”? Lucrați deja printre spânzurători?

Lucrăm printre spânzurători… Îmi place expresia, se pare că trăim cu toții printre spânzurători, nu numai actorii de la TEI … Ne apropiem greu de Falstaff. Nu-i un material ușor, mai clacăm, mai ne îmbufnăm, mai ratăm, dar ne aflăm într-un proces susținut, zic eu. Întrebările actorilor sunt legate de piesă, dar bineînțeles că apar și întrebări surpriză pentru mine. Sunt multe întrebări legate de anii de școală de la Moscova. Multe întrebări mi se pun în legătură cu activitatea teatrală din România. E firesc …

– Spectacolul le este adresat basarabenilor care vor să plece sau celor care vor să rămână în Rep. Moldova?

Spectacolul este adresat tuturor.

– Politicul e prezent în spectacol?

Nu știu. Știu doar că în cele mai dese cazuri spectatorul definitivează profilul unui spectacol. S-ar putea ca spectatorul să extragă ceva politichie din subiect Noi nu ne-am pus scopul acesta.

– Le recomanzi tinerilor artiști basarabeni să treacă Prutul, să iasă din ”țarc”?

Da, obligatoriu. Să facă așa cum am făcut eu cândva. Că-i păcat. Sunt foarte buni și ar putea, cu puțin noroc, să facă treabă bună în România și chiar în Europa.

– Ce mai reușești să faci în paralel cu repetițiile? Mergi prin licee, te întâlnești cu studenți, cu oameni de cultură, te duci să vezi spectacole în alte teatre? Ce vede ochiul tău critic și noi, cei de aici, poate, nu vedem?

Da, am fost la liceu, am vorbit cu copiii despre teatru și artă, am văzut câteva spectacole la alte teatre, după ce le-am văzut pe aproape toate la Eugene Ionesco. Am văzut și câteva proiecte teatrale independente. Cu ochi critic?

Observ că în continuare se vorbește prost românește, dar și rusește. Mai ales pe stradă. În continuare moldoveanul se poartă ciudat când aude că vorbești ,,românește”. Unii devin agresivi, alții, din contra, servili. Moldovenii au devenit mai stilați, au umor în continuare, femeile sunt foarte elegante, viața este exagerat de scumpă, unele lucruri costă mai mult decât în România, complet nejustificat. Moderatorii de la televiziuni vorbesc destul de bine, dar tot mai dau câte-o ,,chiftea”, cum zicem noi actorii. E delicios acest ,,a zdohni” de la ,,zdohnuti”, pe care toți refuză cu obstinație să-l traducă prin a ,,crăpa”, a ,,muri”, ,,a da coltul”, etc etc …

– La ce te gândeai privind piesa ta ”Despărțitorul” montată în premieră de Nelly Cozaru la Teatrul din Cahul? Ce impresie ți-a lăsat orașul Cahul?

Cahulul teatral e splendid. N-am prea reușit să vad orașul. În schimb mi-am strămutat căpriorii pe drumurile lui. Am cunoscut o trupă care m-a făcut să plâng, sincer. Devotamentul pentru muncă a acestor oameni are ceva sacru. Au montat Despărțitorul excelent, după părerea mea.

– Ai fost la mama ta, peste Nistru, la Doroțcaia?

Mă duc zilele astea. Am fost atât de ocupat că am neglijat evenimentul și mă simt în plin proces de culpabilitate feroce …

– Cum va fi, în opinia ta, statul Republica Moldova peste 20 de ani?

Cu România, sau nu va mai fi. Și, vă rog să mă credeți, nici măcar nu e un puseu naționalist. Vin vremuri grele.

– Unde vei pescui la vară – în Prut sau în Nistru?

În Prut, Nistru (Doamne, ajută!), la Marea Neagră, în Deltă, la Bistrița și în orice baltă care-mi va ieși în cale. Cu asta nu-i de glumit (râde).

– Când e premiera cu ”Falstaff”? Ce urmează după ”Falstaff”?

 Premiera e pe 28 aprilie (Doamne, ajută!). După Falstaff urmează Tulcea, vacanță, filmări, Râmnicu Vâlcea, Iași …

Interviu de Irina Nechit

The following two tabs change content below.