Iluzioniştii „alternativei”

Democraţia a declanşat mecanismul caruselului vesel al alternativelor, creând impresia că lucrurile evoluează de la sine: având de unde, alegi ce-i mai bun. Numai că trişorii au însuşit lecţia şi ştiu să mimeze concurenţa. Să creeze iluzia alegerii.

Vizita lui Dodon (cu delegaţia lui de partid) la Moscova a developat strategia guvernării în raport cu nou-alesul şef de stat. După cum se ştie, socialistul deghizat în preşedinte a avut o diaree de declaraţii belicoase, inclusiv promisiunea făcută lui Putin (bătând şaua să priceapă finanţatorul): dacă în 2018 va avea majoritatea în parlament, el va denunţa acordul cu UE.

Acestui „plan diabolic”, Partidul Democrat (nu guvernul, nu parlamentul) i-a răspuns, printr-un comunicat de presă, scris, după toate semnele, încă în primăvară: „orice tentativă de anulare a Acordului de Asociere va fi blocată de PD”. Premierul a bătut şi el şaua să priceapă măgarii noştri: nu vom renunţa la acordurile cu UE… cât timp vom fi noi la guvernare. Ergo: nostalgicii roşii sunt somaţi să voteze PSRM, ca să denunţe acordurile cu Europa şi să deschidă calea mărfurilor noastre în Rusia, iar „proeuropenii” – să susţină actuala guvernare, altfel, vine tăvălugul… Consecutiv, lumea e forţată să aleagă între un aventurier şi… sabotorii angajamentelor faţă de UE.

Dar „alternativa”, riguros construită încă din astă primăvară (de la decizia CC privind alegerile prezidenţiale directe), este una falsă. Între socialiştii lui Dodon şi democraţii lui Plahotniuc nu există divergenţe ideologice sau politice. Sferele de influenţă ei şi le-au împărţit pe criterii geografice (nici măcar „geopolitice”). Dar nici pe acest teren ei nu sunt diferiţi: democraţii sunt înfrăţiţi cu partidul rus de guvernare („Edinaia Rossia”), iar socialiştii – cu „Spravedlivaia Rossia”, opoziţia de buzunar a lui Putin în Duma rusească. Exact ca la Chişinău!

Demascarea falşilor europenişti şi dezavuarea rolului lui Dodon nu e o treabă foarte complicată. În dorinţa de a plăcea patronului său de la Kremlin, ultimul a făcut în trei zile atâtea gafe monumentale câte nu a făcut Voronin în opt ani. Ne-a certat cu noi înşine şi cu vecinii (Ucraina, România, UE). Ne-a băgat pe gât datoriile transnistrenilor şi ne-a iritat cu reanimarea planului Kozak.

Dar, călcând pe grebla comuniştilor, el va fi groparul socialiştilor. Excesul de zel şi populismul de trei parale demonstrat şi la recenta conferinţă de presă îi va subţia potenţialul electoral. Succesul de până acum al socialiştilor s-a datorat exclusiv erorilor guvernării, furnizate generos oponenţilor, astfel încât era suficientă contabilizarea oalelor sparte. Acum însă, Dodon începe să vină el însuşi cu „iniţiative” aberante, care vor fi inevitabil taxate.

În contrapunct, „Raportul de activitate” prezentat de prim-ministrul Filip a scos în evidenţă sfârâiacul eforturilor guvernului nocturn şi taciturn, singurele „realizări” ale acestuia fiind obţinerea banilor, cerşiţi de la donatorii străini sau adunaţi prin mijloacele raketului de stat. Recuperarea miliardului furat? Identificarea hoţilor? Reformarea justiţiei şi a economiei? Atragerea investitorilor? Crearea locurilor de muncă? Nimic! Neputinţele guvernării obediente intereselor oligarhice trebuie dezavuate şi criticate din perspectiva acordului de asociere cu UE. Lăsând replica antisistem în grija exclusivă a socialiştilor rusofili, compromitem lupta politică.

Jocul puterii împarte forţat electoratul în adepţii falşilor mântuitori Dodon vs Plahotniuc. Aceştia s-au produs adineauri în acţiuni concertate („interviu” vs „conferinţă de presă”, marcându-şi fiecare teritoriul şi etalându-şi grija pentru popor. Într-o înţelegere „de onoare” a hoţilor în lege, fiecare a ocolit cu eleganţă teritoriul şi domeniul de autoritate al celuilalt.

„Alternativele” astea trebuie ignorate, ca neconforme exigenţelor democratice. Sau descalificate, unul adunând insistent bile negre pentru „impeachment”, altul întrunind tot mai multe probe la capitolul uzurparea puterii. Abia după aplicarea criteriilor eliminatorii, ne vom putea permite judecata de gust. Altfel, călcatul pe greblă va rămâne sportul nostru tradiţional.

The following two tabs change content below.
Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu