Ilie Tudor Zegrea: Cine sunt zgomotoşii şi cine profitorii?

Recenta Adunare generală a Uniunii Scriitorilor din Moldova a declanşat discuţii aprinse (ceva firesc pentru această breaslă) care, din păcate, au degradat în calomnii, insinuări, învinuiri nefondate şi chiar în ameninţări camuflate. În spatele acestui adevărat război verbal, scopul căruia este de a tulbura şi mai mult apele şi de a induce în eroare opinia publică, se află câteva persoane care doresc să profite şi în continuare de situaţia ce domină în această organizaţie de câţiva ani. Or, încrucişări de vorbe şi opinii au avut loc întotdeauna, numai că erau de altă natură şi la alt nivel moral şi intelectual.

Dar să le luăm pe rând… Dezbaterile pe marginea raportului de activitate a conducerii US au decurs aproape normal până la un punct, când la microfon a ieşit V. Matei „cu două kile de acte în mână” (vorba unui ziarist de la „Literatura şi arta”), aruncând învinuiri grave la stânga şi la dreapta. Pentru mulţi dintre cei prezenţi în sală acest gest nu a fost înţeles, deoarece nicio persoană nu poate fi calificată drept infractor fără decizia unei instanţe abilitate să facă acest lucru. Însă… zarurile fiind aruncate, cei  atacaţi de V. Matei au strâns nedumeriţi din umeri şi nici nu au avut posibilitatea să dea o ripostă învinuirilor. Iar hărmălaia ce s-a iscat imediat (pusă la cale de cineva!) a aruncat adunarea într-un fel de haos. Şi aici apare întrebarea: „Qui prodest?” Răspunsul e clar dacă punem cap la cap câteva momente şi fapte concrete.

Cine a recoltat toate premiile literare?

În primul rând, cine sunt profitorii care au avut de câştigat în situaţia ce a dominat în ultimul timp în Uniunea Scriitorilor? S-au ales oare cu averi şi acareturi (restaurante, baruri, hoteluri privatizate ori cu vile boiereşti) domnul Mihai Cimpoi, cât a deţinut funcţia de preşedinte al US, vicepreşedintele Arcadie Suceveanu sau alţi funcţionari ai acestei instituţii? Cine a recoltat în ultimii ani toate premiile literare din R. Moldova şi din România, chiar şi cele de importanţă judeţeană sau sătească? Acum, când intuiesc că pot pierde mai multe avantaje de care s-au bucurat, au scos din sân pietrele ţinute acolo ani la rând şi au început să le arunce în capul altora, apărându-şi privilegiile de a decide şi în continuare totul în favoarea lor.

Revenind la articolele publicate în presă după Adunarea generală a US, vreau să menţionez tendenţiozitatea unor autori care debitează enormităţi şi neadevăruri crase. Astfel, E. Gheorghiţă scrie în „Literatura şi arta” că, în aşteptarea rezultatelor alegerilor preşedintelui US şi ale membrilor Consiliului Uniunii Scriitorilor, consuma „tărie” şi, împreună cu alţi comeseni, „jubilau” victoria lui M. Cimpoi, care, „în capul mesei, comanda băutură şi mâncare”… La un moment dat, Cimpoi a spus că alegerile au fost câştigate de A. Suceveanu. „Îl anunţase V. Matei, care era membru al comisiei de numărare”, scrie Gheorghiţă. Minciună crasă, deoarece Matei nu a fost membru al comisiei de validare (sau de numărare, cum zic unii)! V. Matei, împreună cu alte două persoane, au insistat să asiste la numărarea voturilor, lucru care li s-a permis. Mai mult chiar, pentru a elimina orice suspiciune de fraudă din partea comisiei de validare, i s-a permis (tot la insistenţa domniei sale) să numere şi el buletinele de vot, după ce acestea au fost numărate de membrii comisiei, şi chiar să scrie cu propria mână rezultatele numărării pentru fiecare candidat aparte participând astfel la întocmirea procesului-verbal al Adunării.

Implicarea samavolnică a lui Matei

Atunci când după încheierea numărării buletinelor şi anunţarea rezultatelor votării V. Matei a pus sub semnul întrebării aceste rezultate, afirmând că ceea ce s-a făcut nu este legal, apare întrebarea: de ce nu a spus chiar de la bun început că au fost admise anumite încălcări de procedură, pentru a le corecta la timp? Mai mult, în cele câteva ore cât a durat numărarea buletinelor de vot, niciunul din cei care s-au scandalizat după anunţarea rezultatelor votării că, cică, au fost admise încălcări de procedură nu a spus niciun cuvânt, ci, vorba lui E. Gheorghiţă, consumau „tărie” în linişte la barul Uniunii. Vacarmul a început abia după anunţarea rezultatelor alegerii preşedintelui şi membrilor Consiliului US.

Personal, l-am întrebat pe V. Matei, care, după cum am spus, a asistat la numărarea buletinelor de vot, de ce nu a semnalat chiar de la bun început că au fost admise, după părerea sa, anumite „încălcări de procedură”, să concretizeze ce anume s-a „încălcat”, ci a început să se indigneze abia după ce au fost stabilite rezultatele alegerilor. Fără a sta pe gânduri, mi-a răspuns că „eu am ştiut de dimineaţă că va fi aşa”. Adică, atunci când a văzut că nu a întrunit numărul de voturi pentru a face parte din Consiliul US, a pus în aplicare planul unuia din scenariile pregătite din timp. Lucru care nu face cinste nici unui intrigant, necum unui scriitor.

Echipa de zgomote, manipulată de câţiva profitori

Am rămas şocat şi de afirmaţia lui N. Dabija făcută în editorialul aceluiaşi număr al săptămânalului „Literatura şi arta” că, cică, vicepreşedintele US Arcadie Suceveanu ar fi afirmat că  „timp de 20 de ani a fost marginalizat de Cimpoi”. Avem iarăşi un neadevăr cras, deoarece A. Suceveanu,  atunci  când   scriitorul A. Strâmbeanu i-a solicitat părerea în privinţa plagiatului şi a plagiatorilor, a spus că nu este la curent cu problema în cauză deoarece în ultimul timp este marginalizat, iar deciziile la nivelul conducerii US sunt luate de Cimpoi şi Matei. Adică, e vorba de o marginalizare recentă, după venirea lui Matei la US. Şi nu avem motive să nu-l credem, deoarece am constatat cu toţii implicarea samavolnică a lui V. Matei şi în dirijarea Adunării Generale a US, în procesul de tipărire a buletinelor de vot, distribuirea lor, şi chiar în procesul de numărare a voturilor, cu toate că, după cum am menţionat mai sus, nu era membru al comisiei respective. Or, la propunerea domnului M. Cimpoi, pe cele 196 buletine de vot a fost aplicată ştampila Uniunii Scriitorilor chiar în biroul şi în prezenţa domniei sale. Însă în timpul distribuirii acestor buletine scriitorilor pentru a alege conducerea US şi membrii Consiliului, V. Matei a venit cu ideea de a mai aplica o ştampilă pe fiecare buletin. Scopul acestei propuneri a devenit limpede atunci când s-a creat dezordinea  şi înghesuiala la masa unde erau distribuite aceste buletine. Scriitorii erau obligaţi (de V. Matei personal, şi nu prin decizia adunării sau a comisiei de validare!) să aibă pe buletinul de vot două ştampile. Nu cumva, Doamne fereşte, să se strecoare printre votanţi spioni ai unor state străine, care să decidă soarta conducerii US!…

Dezinformarea opiniei publice şi denigrarea unor oameni neagreaţi de cineva din motive strict personale sunt metode arhicunoscute în lumea întreagă. Numai că în cazul nostru e vorba de instigări, calomnii, insinuări venite din partea unor scriitori, a căror misiune ar fi cu totul alta. Şi, atunci când îi auzi vorbind despre literatură, estetică, morală, etică, demnitate, îţi pui întrebarea: de ce spun una şi fac alta? Cui şi la ce serveşte duplicitatea lor morală? Când privesc în oglinda conştiinţei personale, ce văd ei acolo?

Trebuie să primeze valoarea estetică

Foarte potrivit în cazul nostru e proverbul cu „interesul” şi „fesul”, pentru că mulţi dintre „apărătorii” gălăgioşi ai domnului M. Cimpoi au profitat ani buni de privilegiile oferite de aflarea lor în preajma sau printre cei de la conducerea US. Or, în realitate, această echipă de zgomote, dirijată din umbră (ba uneori chiar şi de la tribună), este manipulată abil de mai mult timp de cei câţiva profitori constanţi ai situaţiei în care se aflau, privatizând toate festivalurile şi premiile literare din lume, erijându-se permanent în postura de unici apărători ai limbii, literaturii şi culturii noastre naţionale. Transferul în mediul vieţii literare a metodelor de luptă pentru putere desfăşurată în lumea partidelor politice este o inepţie şi nu poate avea sorţi de izbândă. Aici trebuie să primeze valoarea estetică, literară a operei scriitorilor, şi nu prosternarea în faţa puternicilor zilei. Din păcate, făţărnicia omenească nu are limite. Iar carieriştii nu se ruşinează să folosească, pentru a profita personal, cele mai diverse situaţii, inclusiv înmormântările şi parastasele. Cum spunea undeva un scriitor, românul este fudul chiar la înmormântarea propriei sale mame, deoarece păşeşte în fruntea cortegiului funerar, imediat după sicriu.

Renunţarea unora la ambiţiile personale deşarte, scuturarea zgurii de pe trup şi din suflet şi încetarea manipulării „echipelor de zgomot” ar duce, inevitabil, la rezolvarea situaţiei confuze (pentru unii) în care au nimerit scriitori din Republica Moldova. Votul majorităţii, exprimat la Adunarea generală din 29 octombrie curent, este clar, iar aşa-zisele „încălcări de procedură” „descoperite” abia în momentul când s-a constatat că cineva nu a fost ales în organele de conducere ale US, nu pot fi luate în serios. Şi apoi, cum se ştie, alegerile trec, noi însă rămânem şi viaţa merge înainte. Nimeni nu neagă meritele domnului academician Mihai Cimpoi, nimeni nu şterge cu buretele munca lui depusă la US timp de 20 de ani şi cititorii îi vor căuta şi în continuare cărţile pentru a culege din ele înţelepciune. Au de pierdut, evident, doar câteva persoane care au folosit şi bunătatea lui pentru a se cocoţa şi a-şi rezolva problemele proprii.