Îl iubesc, dar nu este dragostea vieţii mele

A făcut totul să mă cucerească, să-mi câştige încrederea şi dragostea. Simt că el este alesul meu pentru acest moment, dar nu  pot să nu-mi pun o întrebare care mă nelinişteşte: oare este dragostea vieţii mele? Am anumite idei despre dragoste pe care vreau să le aplic în relaţia noastră. Uneori, înţeleg că nu are rost să cer iubire de la el, deşi ştie foarte bine cum să cucerească o fată. S-ar putea chiar să creadă că mă iubeşte, dar nu cred că o poate face. Este departe de perfecţiune. Nici eu nu sunt perfectă, dar mă consider o fiinţă care necesită protecţie şi grijă.
În relaţia noastră, fiecare crede că partenerul este obligat să-l iubească şi fiecare încearcă din răsputeri să o facă. Aceasta este o idee fixă, care nu duce la nimic. Ambii am descoperit acest lucru şi fiecare îi reproşează celuilalt că ceva nu este în regulă. El crede că dragostea mea este o răsplată prea mică pentru dragostea lui. Dar mă întreb: de ce să nu iubeşti pur şi simplu? La fel ca un nor care vrea să-şi reverse ploaia, ca o floare care vrea să-şi împrăştie parfumul, fără dorinţa de a primi ceva în schimb. Doar răsplata iubirii este iubirea însăşi, şi nu faptul de a primi iubire.
Ana D.