„Îl înţeleg pe Andrei Sochircă, dar vreau să mă înţeleagă şi el pe mine”

Replică la articolul „Di la-ntunerik la luninы” şi viceversa”

Am citit articolul „Di la-ntunerik la luninы şi viceversa” din „Jurnalul de Chişinău”, 12 martie, semnat de Cornelia Donţu. Înţeleg acest articol ca o revărsare a unei dureri, ca o reacţie împotriva unei nedreptăţi, ca un strigăt de ajutor. Articolul încearcă sa îl pună pe Andrei Sochircă în postură de victimă, de om deposedat de ce are mai sfânt – talent, creaţie. Şi încă de un prieten. Îmi pare rău că nu s-a întreprins o mică investigaţie înainte de a emite invective cu adevărat jignitoare la adresa mea.

Din punct de vedere moral:

Cu ce drept se consideră că Andrei Sochircă este proprietarul intelectual al drepturilor asupra operei poeţilor din Transnistria? Cine a spus că nimeni în afară de Andrei Sochircă nu are dreptul să se atingă de aceste poezii? La ora actuală la Chişinău avem trei spectacole diferite „Romeo şi Julieta” – la Teatrul Naţional „Mihai Eminescu”, la Teatrul „Eugene Ionesco” şi la Teatrul de Operă şi Balet. Şi eu nu cred că domnul Shakespeare ar avea ceva împotrivă. Dacă e să vorbim despre morală şi etică atunci poate lucrurile stau altfel.

Din punct de vedere juridic:

1. Andrei Sochircă nu a intrat într-o relaţie cu o persoană privată care i-a furat ideea. Andrei Sochircă a vândut scenariul Teatrului Unui Actor. Există contract semnat în două exemplare – unul din ele la Andrei Sochircă şi altul la contabilitatea teatrului. Personal cred că atunci când un dramaturg sau un scenarist vinde piesa sau scenariul unui teatru, acest lucru nu se numeşte furt, dar colaborare sau afacere. Cred că orice dramaturg sau scenarist ar dori ca opera lui să fie montată. Cu atât mai mult că a fost plătit pentru asta.

2.Atunci când un actor nu se prezintă la repetiţie mai multe zile în şir în ajun de premieră şi de festival şi nu răspunde la niciun telefon şi nu prezintă niciun buletin medical, teatrul este în drept să îl înlocuiască.

3. Pentru realizarea acestui spectacol, teatrul a angajat mai multe persoane: compozitor, scenograf; au fost procurate materiale; au fost confecţionate costume, decor etc. Din punct de vedere juridic şi financiar, există obligaţii pe care atât artiştii, cât şi teatrul trebuie să le îndeplinească.

Din punct de vedere artistic:

Viziunile noastre asupra materialului literar diferă. Andrei Sochircă a văzut în aceste poezii doar comicul şi hilarul. El a vrut să pună în evidenţă critica limbajului. A scos fraze din context pentru a râde de mentalitatea şi limbajul acelor oameni. Pentru mine, este vorba despre o literatură tragicomică. Într-adevăr, materialul predispune la umor, la critica limbajului. Dar cred că cel mai valoros este să înţelegem epoca, să vorbim şi despre tragismul vieţii de atunci.
În ultimă instanţă, cred că e chiar bine că există două spectacole la aceeaşi temă. Publicul are posibilitatea să vadă două viziuni diferite şi nu cred că trebuie să facem caz din asta.

Din punct de vedere uman, eu îl înţeleg pe Andrei, dar vreau să mă înţeleagă şi el pe mine. Ultima lună înainte de premieră am repetat doar eu. Spectacolul, practic, a fost creat în această perioadă. În această lună, s-a definitivat şi scenariul, adică ordinea poeziilor şi piesele muzicale, create de Dorel Burlacu. Am investit timp, nervi, emoţii. Sunt şi eu actor. Ar fi fost nedrept să lucrez, să scot spectacolul în faţa publicului, iar la venirea lui Andrei să mă retrag de parcă nici n-aş exista. Ultimii doi ani în calitate de regizor i-am dedicat practic lui Andrei Sochircă. Am făcut cu el spectacolul cu poezia lui Eugen Cioclea, am făcut spectacolul cu poezia lui Topârceanu, am făcut „Povestea Poveştilor” de Creangă. Am dus spectacolul la festivalul din Bacău, am planificat turneu la Bucureşti. Când am început lucrul la spectacolul dat, nici nu aveam ideea să joc eu. Dar absenţele sporadice care au început să se anunţe în toamnă, neprezentarea lui Andrei la repetiţii în momentul crucial, lipsa totală de contact m-a silit să iau această decizie. Îmi pare rău că relaţia noastră de colaborare din ultimii doi ani a fost redusă la nişte invective bârfitoare şi pretenţioase.

Mihai Fusu

The following two tabs change content below.