Ihil Şraibman, bărbatul care scrie

La Muzeul Naţionai de Literatură „Mihail Kogălniceanu” a fost marcat pe 13 martie centenarul prozatorului şi traducătorului Ihil Şraibman (1913-2005). Ihil Şraibman a fost ultima şi cea mai importantă voce de limbă idiş din Republica Moldova.

S-a născut la Vadul-Raşcov şi a debutat cu schiţe despre oamenii locului în îndepărtatul 1936. Personalitate plurivalentă, s-a mişcat dezinvolt în spaţiul literaturii, publicisticii şi traducerii. A fost un neobosit, fiind semnatarul unei bogate opere beletristice, printre care se numără volumele „Toate zilele săptămânii” (1963); „Merele Paradisului” (1965), „Ani şi clipe” (1970), „Zile de ani lungi” (1983); „Creaţie şi iubire” (2000), „Şapte ani şi şapte luni” (2009), justificându-şi pe deplin numele de familie, care în limba idiş înseamnă „bărbat care scrie”. Anul acesta urmează să apară volumul său de portrete literare. Printre traducătorii săi în limba română s-au numărat Alexandru Cosmescu şi Eugenia David.

Momentul comemorativ a reunit mai mulţi scriitori, prieteni şi cititori ai operei marelui „îndrăgostit de farmecul creaţiei, vieţii şi de oameni”, precum avea să-l caracterizeze în luarea sa de cuvânt Marina Şraibman, soţia scriitorului. Arcadie Suceveanu, preşedintele Uniunii Scriitorilor şi moderatorul medalionului, a ţinut să menţioneze că „Ihil Şraibman în Miniaturile sale a fost un giuvaiergiu care a desenat cu vârful acului”, iar decanul de vârstă, dar tânărul şi finul observator, prozatorul Vladimir Beşleagă, a opinat că „în acele timpuri Ihil Şraibman a fost singurul scriitor pur”. Un frumos portret al scriitorului şi omului au conturat în evocările lor scriitorii Andrei Strâmbeanu, Eugenia David, Lidia Hlib, Miroslava Metleaeva, Vladimir Rusnac, Boris Marian, Boris Druţă, care l-au cunoscut pe prozator şi cu care au colaborat la anumite etape ale vieţii.

Oaspetele evenimentului, scriitorul Boris Sandler, învăţăcel al lui Ihil Şraibman, care a reprezentat la comemorare cea mai mare publicaţie evreiască din lume, revista „Forverts” (New York), a remarcat că opera lui Ihil Şraibman doar în esenţă este internaţională, căci în fapt ea exprimă spiritul locului pe care el l-a iubit şi nu l-a părăsit niciodată.

Cu această ocazie, la Muzeul „M. Kogălniceanu” a fost inaugurată şi o expoziţie de carte şi fotografie, consacrată ultimului scriitor de limbă idiş din spaţiul nostru, un scriitor care „în literatura evreiască contemporană (continuă) să ocupe un loc de cinste printre cei mai de vază maeştri ai scrisului” (G. Remenic).

Călina TRIFAN