Ignatul la Slobozia Mare

„Suntem liberi în toate precum au fost şi strămoşii noştri căci de la ei ne tragem”, ne spune cu mândrie Valentina Carosan, primar de Slobozia Mare, la cel de-al doilea mandat.

Victoria POPA

Un sat mai dezvoltat economic ca altele, Slobozia Mare are 40 de agenţi economici, două grădiniţe, gimnaziu, liceu, şcoală de arte şi un ansamblu de cântece şi dansuri populare „Vatra horelor”, care-i face cunoscuţi pe slobozeni în toată republica, dar şi peste hotarele ei.

Mândră de satul pe care-l conduce, primăriţa povesteşte că localitatea a cunoscut o înflorire economică datorită dezvoltării comerţului liber în România. Şi în prezent, localnicii îşi vând orice au prin gospodării la piaţa agricolă deschisă pentru basarabeni la Galaţi.

Suntem însoţiţi de Valentina Carosan până la gospodăria familiei lui Andrei şi a Mariei Bejenaru, unde, de Sf. Ignat, în fiecare an de Crăciun, se sacrifică un porc, care, după cum spun gazdele, trebuie să fie nici gras, nici slab, „numai bun de mâncat”, glumeşte gospodarul în timp ce ne îndeamnă să intrăm în curte, mai aproape de o masă, pe care e adus porcul ce urmează a fi tranşat de gospodarul ajutat de doi vecini.

„Aţi venit la timp, pentru că azi o tăiem pe Greta. Că aşa e tradiţia – înainte de Crăciun să tăiem porcul. Şi nu cumva să spuneţi că plecaţi până va fi fripturica gata. Vrem să vă ospătăm cu fripturică şi mămăligă, aşa cum se face la noi, la Slobozia Mare”, ni se adresează nea Andrei.

Fripturică la cotlon, aşa cum făceau şi părinţii

„Mami (aşa îi spune soţiei sale), adă-mi păhăruţele şi rachiul!”, strigă la soţie gospodarul. Se uită la consoartă şi glumeşte: „Mai bine erai secretar de partid!”.

În timp ce toarnă în păhăruţe băuturică „de care numai popa bea”, slobozeanul povesteşte că toate orătăniile din jurul casei au un nume. „Dar altfel nu pot. Orice porc pe care-l am în gospodărie este Vasilică, dar dacă e femelă, mai schimb numele. Anul acesta, i-am zis Greta, mai contemporan”, râdea el.

În timp ce bărbaţii aşteaptă să se înmoaie porcul, acoperit cu nişte ţoale mai vechi, gospodina casei aleargă să aducă toate castroanele necesare în care să fie pusă carnea, iar nu departe de masă, la un cotlon, fierbe apa. „Ştiţi ce fripturică gustoasă iese la acest cotlon? Facem şi la aragaz, dar azi timpu-i bun şi vreau să gustaţi din bucatele pregătite aici, aşa cum făceau şi părinţii mei”, ne convinge Maria Bejenaru.

De la istorie la cârnaţi

Înţelegerea şi voia bună în familia Bejenaru nu e de ochii lumii, e clar. „Mami şi Andrei al meu îşi spun unul altuia cu tandreţe. „Mereu am trăit în pace şi-n bună înţelegere”, zice gospodina casei trebăluind alături de soţul său. Maria Bejenaru e bibliotecară în sat. „Îmi place munca mea. Niciodată nu ne plictisim. Vin copii, pensionari, maturi. Internetul nu încurcă, cărţile sunt răsfoite de ajuns”, crede bibliotecara. Stăpânul casei e inginer-tehnician, dar, de la destrămarea Uniunii Sovietice, n-a mai lucrat în meserie, s-a ocupat de gospodărie şi cotele de pământ ale lui şi ale părinţilor.

Familia Bejenaru are un băiat şi o fată. Carolina, care a făcut Facultatea de Limbi Străine la Universitatea „Ovidius” la Constanţa, unde munceşte în prezent, şi Andrei, care a studiat istoria, dar lucrează la o fabrică de mezeluri în Chişinău.

Sărmăluţe din prapur, cârnaţi de casă, pârjoale

Slobozenii păstrează tradiţiile lăsate de la strămoşi. Aceştia petrec sărbătorile de Crăciun şi de an nou după calendarul gregorian. „Aşa am moştenit – să sărbătorim Crăciunul la 25 decembrie şi altfel nu putem. Dar spuneţi-mi cum putem să sărbătorim Anul Nou de două ori?”, ne întreabă nea Andrei. După ce rad porcul şi îl spală bine, bărbaţii încep să-l tranşeze. Dar până a tăia din porc, gazda îi face o cruce la creştet, iar tăieturile le presară cu sare. „Aşa făcea tata şi aşa fac şi eu”, spune el, după care începe mărunţirea animalului. Între timp, mirosul fripturii se răspândeşte în toată curtea. Gospodina zice că din carnea de porc face pentru Crăciun sărmăluţe din prapur, cârnaţi de casă, pârjoale, şniţele şi numaidecât fripturică.

„O femeie nu are puterea unui bărbat”

„Obiceiul de a face toate felurile de mâncare îl am încă de la mama”. Totul se pregăteşte la cuptor sau la rolă”. Uitându-se cu drag la soţia sa, nea Andrei spune că o ajută la orice pe mami, căci „o femeie nu are puterea unui bărbat”, zice soţul în timp ce-şi îmbrăţişează consoarta, sărutând-o pe frunte.

Aşezaţi la masă alături de oaspeţi, în jurul fripturii şi a mămăliguţei, familia Bejenaru ne doreşte tuturor sănătate. Se bucură pentru că, în câteva zile, îi vin copiii acasă de la care aşteaptă cu nerăbdare nepoţi.

Valentina Carosan, primar de Slobozia Mare, spune că, „de când se ştie, sărbătoreşte Crăciunul la 25 decembrie. Când veneau preoţii de la Mitropolia Moldovei, ştiau că nu vor putea să stea în satul acesta dacă nu vor sărbători toate sărbătorile pe stil nou. Unii erau gata să slujească şi să se conformeze dorinţelor populaţiei, alţii nu. A fost un preot care n-a vrut să slujească pe stil nou şi sătenii l-au alungat. Pentru băbuţe nu era important de la ce mitropolie e preotul. Dorinţa lor era să sărbătorească totul pe stil nou”.

The following two tabs change content below.
Victoria Popa

Victoria Popa