Idei de afaceri de la bunicii noştri, dar şi de la cei italieni

Sculpturi din lemn, icoane, obiecte din ceramică, covoare, costume populare, ii, decoraţiuni interioare şi mobilier la „Fabricat în Moldova”

A demarat cea de-a XII-a ediţie a Expoziţiei Naţionale „Fabricat în Moldova”, la care în acest an participă peste 300 de agenţi economici din diverse domenii. Printre aceştia, mulţi tineri cu iniţiativă care au revenit cu idei originale de peste hotare, dar şi cu bani necesari investiţiilor.

Nicolae Proţenco este unul dintre ei, participă pentru prima oară la expoziţie. Este patronul întreprinderii „Glass Ware”, prima sticlărie din mun. Chişinău în care se produc obiecte unicat de veselă şi ceasuri în stil fusing. Sticla se taie, se aşază cu migală într-o formă după o schiţă concepută de autor, după care se bagă într-un cuptor special unde, la o anumită temperatură, se topeşte şi fuzionează. Astfel, în funcţie de gradul de măiestrie a autorului, ia naştere o farfurie, unele adevărate obiecte de artă, sau un ceas ori o fructieră multicoloră din sticlă de Murano.

Meşterul sticlar

Nicolae este absolvent al Universităţii Tehnice din Moldova. După facultate, a plecat pentru un an la Moscova unde a studiat arta prelucrării sticlei. „Am văzut astfel de lucrări în Italia, fiind o tehnică mai veche italiană. M-au impresionat, după care am decis să încerc singur să pun pe roate o afacere similară”, ne spune antreprenorul.

Ajutat de fratele său, a cumpărat două cuptoare speciale şi unelte speciale pentru tăierea sticlei. Materia primă – sticlă în peste 20 de culori şi nuanţe, inclusiv sticla de Murano, vestită în toată lumea – o aduce de peste hotare.

„Fiecare lucrare este lucrată manual. Îmi fac singur schiţele, indiferent ce-mi propun să realizez – o farfurie, un ceas ori un sfeşnic. La o lucrare, cum e această tavă, sunt necesare 250 – 500 de bucăţi de sticlă tăiate. Nu toată sticla îţi permite s-o tai aşa cum vrei. Cea mai anevoioasă este însă topirea acesteia, care durează între 20 şi 24 de ore. Din această cauză, plătim bani grei pentru energia electrică”, ne spune antreprenorul.

Nicolae a mai participat cu lucrările sale la expoziţii internaţionale. „În Ucraina, de exemplu, această tehnică e mai dezvoltată. La noi, mai puţin. Oamenii sunt mai săraci. Se apropie, admiră lucrările, spun că e frumos, dar după ce se interesează de preţ, se întorc şi pleacă. N-o să le explici tuturor că sticla e foarte scumpă şi cheltuielile de producere la fel. Deocamdată nu includ munca mea în preţul mărfii, în mare parte, acesta însumează costul sticlei şi al energiei electrice, altfel îmi fug toţi cumpărătorii”, ne mai spune meşterul.

Preţul lucrărilor sale variază între 250 şi 1200 de lei. Cele mai costisitoare sunt ceasurile de sticlă în stil fusing suflate cu aur. La expoziţie Nicolae a fost însoţit de fiul său. Deşi activitatea sa se bazează pe entuziasm şi pasiune, meşterul se bucură de întreaga susţinere a familiei sale.

Dogari din tată în fiu

Tot la „Fabricat în Moldova” îi întâlnim pe Alexandra şi Nicolae Preaşcă de la Durleşti, dogari din tată în fiu, originari din Horodca, Ialoveni. În acest an, au expus butoaie pentru vin, brandy şi whiski. Prima oară au participat la o expoziţie acum cinci ani. Atunci şi-au făcut primele relaţii cu antreprenori din străinătate. Din 2008, familia de durleşteni exportă aproximativ 300 de butoaie pentru whisky în SUA. Acestea sunt mai subţiri, mai lungi şi au o capacitate de 200 de litri.

Nicolae Preaşcă a luat prima oară doaga în mână când era copil. Când şi-a întemeiat familia, făceau butoaie din cele mari, mai târziu, s-au specializat în butoaie tot mai mici şi mai mici. „Cea mai interesantă colaborare a fost cu o familie care a venit şi ne-a comandat 20 de butoiaşe de câte 30 l pentru o cumătrie, cadou pentru cumetri la înmânarea colacilor. Pe fiecare butoi trebuia să inscripţionăm numele finei şi a nanilor. Am râs, asemenea comenzi caraghioase n-am mai avut”, ne spune Alexandra, soţia meşterului. Acum şase ani au deschis o firmă la Durleşti. Pe moment, au nouă angajaţi. Pe lângă butoaie mai meşteresc căzi pentru băi, scrâncioburi, foişoare şi alte accesorii pentru grădini.

Cel mai voluminos obiect meşterit de dogar e o cadă de 3600 litri de apă instalată în grădina sa, care le înlocuieşte vara bazinul. „Ideea cu căzile ne-a fost sugerată de nişte clienţi din Franţa. Ei ne-au trimis schiţa şi lemnul, tot stejar doar că e mai greu şi mai întunecat la culoare ca al nostru, crescut în zone cu o mai mare umezeală. De atunci facem căzi şi de 800 şi de 1000 de litri. Se deosebesc prin faptul că pot menţine temperatura iniţială a apei aproximativ o oră. În R. Moldova, căzile sunt solicitate în special pentru saune”, ne spune Alexandra.

Deşi au făcut sute de butoaie, gospodarii ne spun că nu au butoaie în propriul beci. Îşi rezervează, dar până la urmă tot se găseşte cineva care vine de departe şi nu e bine să plece cu mâna goală. „Suntem ca cizmarii fără cizme”, zâmbeşte larg soţia meşterului care e şi ea meşter popular. Alexandra ţese ţoale pentru case de nunţi decorate în stil naţional şi pensiuni. În timp ce soţul a moştenit rindeaua de la tatăl său, ea a moştenit de la mamă şi mătuşă războiul de ţesut, fusele şi fuioarele.