I love you, Chişinău!

REZISTENŢĂ ANTICOMUNISTĂ // Scrisori de dincolo de cortina de fier

Corespondenţa dintre două familii reprezentând două lumi diferite – Uniunea Sovietică şi Marea Britanie – a înfruntat sistemul şi a ajuns să fie subiect de carte, volum în baza căruia în scurt timp va fi montat un spectacol. Este vorba de o corespondenţă dintre o familie de disidenţi din Republica Moldova şi o familie de pensionari din Anglia. Marina Aidova este fiica acelui disident, se consideră basarabeancă şi adună cărţi despre viaţa lui Lenin, lucrări publicate în perioada sovietică.

From Newbury with love

“Happy Birthday with love from Newbury, Berks, England. Harold and Olive” (“La Mulţi Ani. Cu dragoste din Newbury, Berks, Anglia. Harold şi Olive”). Cu aceste cuvinte a început corespondenţa dintre familia unui disident din Chişinău şi a unei familii de pensionari din Anglia, legătură epistolară ce a durat până la moartea celor din urmă.

“Se întâmpla în anul 1971, mama a găsit o carte poştală în cutia noastră poştală. Era scrisă în engleză, limbă pe care nu o cunoştea, de aceea a luat dicţionarul şi a început să-i traducă mesajul”, povesteşte Marina Aidova, care avea opt ani când a primit primul răvaş de dincolo de cortina de fier. “Această scrisoare a venit în perioada când tatăl meu era deţinut într-un lagăr de concentrare cu alţi disidenţi din diferite republici din componenţa Uniunii Sovietice”, îşi aminteşte cu amărăciune Marina.

Despre familia lui Harold şi a Oliviei din Anglia are amintiri plăcute. Era un cuplu de pensionari, care a acceptat propunerea organizaţiei Amnesty International de a trimite un răvaş unei familii de disidenţi sovietici. Organizaţia avea în baza de date numele persoanelor care aveau în familie un membru sau mai mulţi care au luptat deschis cu sistemul. Alegerea familiei din Chişinău a fost absolut întâmplătoare. „Amnesty International a publicat lista cu numele copiilor deţinuţilor politici. Numele meu a fost cam la începutul listei, iar faptul că ziua mea de naştere era în aceeaşi zi cu a lui Harold a marcat faptul că ne-au ales pe noi”, susţine Marina.
Harold avea un magazin de anticariat, în special de cărţi vechi, şi avea o pasiune pentru literatura rusă clasică. „I-a citit şi recitit pe Dostoievski, Tolstoi şi mulţi alţi scriitori ruşi. De multe ori în scrisorile sale ne vorbea despre autori ruşi de care noi nu auziserăm şi ne îndemna să-i citim”, spune aceasta, care adaugă faptul că cei doi şi copiii lor au devenit pentru ei o familie, căci îi numea „bunicul” şi „bunica”.

Despre perioada de detenţie a tatălui său nu ţine minte mare lucru. „Aveam doar trei ani, iar mama nu mi-a spus că este deţinut din motive politice, ci că a plecat în deplasare”, povesteşte Marina. Veaceslav Aidov, tatăl fetei, a fost reţinut pentru că a publicat foi volante prin care dorea să-i facă pe oameni să înţeleagă care este natura acestui sistem. „O dată pe an aveam dreptul să îl vizităm şi, când am fost prima dată, am văzut că erau însoţiţi de gardieni. Atunci am întrebat-o pe mama de ce sunt însoţiţi, la care aceasta mi-a spus că sunt păziţi pentru că au un serviciu important”, îşi aminteşte femeia.

Prizonier în libertate

Deşi aştepta să fie liber şi să se întoarcă în familie, Slava, cum i se spunea de cei apropiaţi, nu se putea adapta. „Tatăl meu nu era singura persoană reţinută pentru motive politice. În perioada lui Brejnev, deţinuţii politici erau ţinuţi separat de ceilalţi, de teama că îi vor influenţa şi pe aceştia. Astfel, tatăl meu a fost coleg cu poeţi şi scriitori, artişti plastici şi pictori, oameni care gândeau altfel şi au îndrăznit să lupte cu sistemul comunist. Ziua lucrau la munci grele, iar seara organizau diferite seminare. În detenţie se simţea printre ai lui, în libertate se simţea captiv”, îşi aminteşte Marina.

Aidova spune că multe dintre scrisorile ce li se trimiteau nu ajungeau şi majoritatea erau deschise, iar KGB-ul nici nu se străduia să ascundă acest fapt. „De fapt, nu ajungeau nici toate pachetele ce ne erau expediate. Cred că erau subtilizate de angajaţii de la poştă pentru că de multe ori mi se trimiteau haine, reviste de modă, cărţi care erau foarte ispititoare pentru oamenii sovietici. Prima carte în engleză citită de mine este „The Canterbury Tales”, deşi îmi trimiseseră mai întâi „Alice în Ţara Minunilor” cam complicată pentru vârsta la care eram. Îmi amintesc că avea nişte imagini fantastice, puteai să înţelegi tot ce scrie numai privindu-le”, povesteşte aceasta.

Marina îşi aminteşte că, la rândul lor, ei trimiteau în Anglia cărţi ale clasicilor ruşi traduşi în limba engleză. Drept schimb primeau de cele mai multe ori haine pe care cu greu le găseai la noi. „Îmi amintesc că aveam opt ani când mi-au trimis o salopeta roşie cu pantaloni evazaţi, ultimul trend! Mă întorceam de la orele de balet îmbrăcată în acea haină când o maşină s-a oprit lângă mine, iar din ea a sărit o fată care m-a oprit din mers şi a început să se uite atent la haina mea. Desigur că noi nu ne puteam permite să ne cumpărăm asemenea haine, tata era în detenţie şi amintirile mele cu el erau cele de la închisoare, iar mama se descurca greu cu banii”, spune Marina. Pentru a face rost de bani ca să-l viziteze în închisoare în Federaţia Rusă, mama sa a fost nevoită să doneze sânge.

Blugi tăiaţi, la aniversarea de 18 ani

Deşi au corespondat mai mulţi ani, nu au ajuns să-i cunoască pe Harold şi Olive. „Olive, deşi era cu zece ani mai tânără, a decedat prima. Harold a mai trăit vreo şase ani după ea. Dar era o personalitate deosebită, un om cult şi instruit. Deşi locuia singur după moartea soţiei, nu se plângea, ci avea o viaţă intensă. Închipuiţi-vă un bărbat de peste 80 de ani, care abia se deplasa şi nu prea auzea, lucra în grădină şi citea sau recitea operele lui Dostoievski, Tolstoi şi ne scria că tot nu se poate decide care din cei doi este mai mare. Ştia că vine ziua mea de naştere şi că voi împlini 18 ani, ţinea neapărat „să-i cumpere Marinei blue jeans”. Harold îmi scria că va lua o mină de om neajutorat pentru ca vreo vânzătoare tinerică să-l asiste. El îşi imagina că îi va spune că trebuie să cumpăre pantaloni pentru o fată din Uniunea Sovietică. Şi într-adevăr, am primit un colet cu o pereche de blugi tăiaţi! Noi nu ştiam de acest nou trend şi, când i-am primit, ne-am imaginat că i-au tăiat cei de la poştă sau KGB-ul care verifica minuţios orice pachet ce venea din afara URSS. Nu am realizat atunci că am cei mai moderni pantaloni”, povesteşte cu încântare Marina.

Despre sine spune că are şi ea pasiunea de a aduna cărţi vechi, despre bunelul Lenin când era mic. „Mi se pare amuzant, dar e intersant să citeşti despre cultul acestuia, după ce ai aflat despre atrocităţile pe care le-a comis, cum ar fi uciderea în masă a civililor, a preoţilor şi în general a intelectualilor. Vreau să am timp să citesc tot ce s-a scris în epocă despre acea perioadă, despre acest personaj. Uneori, când am timp, citesc”, spune aceasta.

„Am învăţat limba engleză şi acum lucrez în calitate de traducătoare. Îmi pare rău că nu i-am văzut în realitate pe Harold şi Olive. Am fost în casa în care au locuit ei care, din păcate, a fost vândută după moartea acestora. Acum corespondăm cu fiica celor doi şi cu familia ei. Aceasta a fost la Moscova şi la Chişinău. La Moscova a fost în 1988. Ţin minte că ne-au scris că vor veni în luna iulie şi era iunie şi nu primeam nicio scrisoare. Atunci, peste 16 ani de corespondenţă, ne-am gândit pentru prima dată să îi sunăm. Pentru a putea suna peste hotarele Uniunii Sovietice, trebuia să rogi operatorii de la centrala telefonică. Sun şi rog să îmi facă legătura cu Londra, la care vine întrebarea: în ce ţară este acest oraş? Eu îi răspund: în Anglia. După câteva momente de căutare, vine răspunsul că nu este aşa o ţară în baza lor de date şi operatorul închide legătura. Noi ne-am gândit mai bine şi am cerut să ni se facă legătura cu oraşul Londra din Marea Britanie. După câteva momente, vorbeam cu familia noastră de dincolo de cortina de fier”, îşi aminteşte Marina.

Acesta spun că multe s-au schimbat după căderea regimului comunist. „Chiar dacă nu este idealul spre care tindeam, e mult mai bine”, crede Aidova. Referindu-se la hotărârea de a sistematiza toate scrisorile într-o carte, aceasta a spus că a făcut-o în mare parte pentru copiii săi. „Iniţial, mă gândeam că nu va fi interesantă. Era o istorie importantă pentru mine, o poveste care mi-a schimbat viaţa şi viziunea mea asupra vieţii, dar nu credeam că va trezi şi interesul altora”, susţine femeia.

O nouă viaţă a corespondenţei

La adunarea scrisorilor a fost ajutată de o jurnalistă din Anglia. În timp ce Marina se ocupa de aranjarea răvaşelor venite din marea Britanie, reporterul a adunat scrisorile venite din Uniunea Sovietică. În 2006, a apărut cartea în Anglia, iar peste o anumită perioadă a fost publicată şi în Statele Unite ale Americii şi în Taiwan. „Este o carte scrisă din start pentru publicul din afara Uniunii Sovietice, conţine notiţe pentru ca cititorul să înţeleagă despre ce este vorba”, susţine Marina.

Spune că nu intenţionează să publice şi în Republica Moldova. „Am acceptat ca această carte să apară în Anglia, deoarece nu ne cunoaşte multă lume. Părinţii mei au avut oferte de a face un film, bazându-se pe această istorie şi au refuzat categoric, fapt ce l-a adus la disperare pe managerul nostru care îi suna şi le tot spunea că vor câştiga mulţi bani. Dar a reuşit un producător englez să îi convingă să facă un spectacol pe marginea acestei cărţi”, povesteşte femeia.

Crede că va fi un spectacol interesant, mai ales că se va încheia cu o scenetă de zece minute, în care protagonişti vor fi zece tineri din Marea Britanie şi din Republica Moldova. „Englezii sunt elevi la Newbury Youth Theatre (Teatrul Tinerilor din Newbury – n.a) şi au vizitat ţara noastră. Aceştia s-au întâlnit cu elevii Liceului „Alecu Russo” din Chişinău. În baza acestei experienţe, precum şi a corespondenţei lor de după întâlnire, deoarece aş vrea să menţionez că au făcut schimb de e-mail-uri, au format un grup pe o reţea de socializare, vor încheia într-o notă mai optimistă spectacolul. De asemenea un grup de elevi de la noi va pleca în luna martie în Anglia”, comunică Marina Aidova.

Marina LIŢA

The following two tabs change content below.
Marina Liţa

Marina Liţa

Marina Liţa

Ultimele articole de Marina Liţa (vezi toate)