Hristos a Înviat!

 

SĂRBĂTOAREA SĂRBĂTORILOR // Datini şi credinţe pascale

Sărbătoarea Paştelui începe în seara Sâmbetei Mari. Toată lumea merge la biserică pentru a asista la slujba de Înviere a Domnului, pentru a lua Lumina Învierii, anafura sfinţită şi flori, dintre cele care au fost duse în Vinerea Mare la biserică, pentru a le pune acasă la icoane. În zori, creştinii ies în curtea bisericii, se aşază în formă de cerc, ţinând în mâini lumânări aprinse, în aşteptarea preotului, care sfinţeşte şi binecuvântează bucatele din coşul pascal. În coş, tradiţional, se pune pască, ouă roşii, carne de miel, şuncă, bani, prăjituri, flori ş. a. În unele localităţi se mai pun şi seminţe de mac (ce vor fi aruncate în râu pentru a alunga seceta), sare (care va fi păstrată pentru a aduce belşug), zahăr (folosit de câte ori vitele vor fi bolnave), făină (pentru ca grâul să rodească), ceapă şi usturoi (cu rol de protecţie împotriva insectelor).

 

După slujba de Înviere, ritualul continuă în familie

După sfinţirea coşului pascal, ritualul de Paşti continuă în familie. Acasă, toţi membri familiei, înainte de a se aşeza la masa festivă, se spală pe faţă cu apă dintr-un vas în care s-au pus dinainte un ou roşu şi bănuţi (pe timpuri – un ban de aur sau de argint). Se crede că vor fi tot anul bogaţi şi sănătoşi şi rumeni la faţă, precum oul de Paşti. În unele localităţi nistrene şi nu numai, la acest ritual este nelipsit şi un ou alb crud; se crede că el face ca tenul feţei să fie alb şi gingaş. Festivitatea este deschisă de cel mai vârstnic bărbat din familie, care, conform unui anumit ritual, ciocneşte primul ou roşu cu soţia sa, apoi ciocneste ouă cu toţi ceilalţi, în timp ce rosteşte Hristos a Înviat!, iar partenerul îi răspunde Adevărat a Înviat!

 

Menţionăm că ouăle se ciocnesc în toate cele trei zile ale sărbătorii. Se crede că cei ce ciocnesc ouă roşii în zilele Paştelui se întâlnesc pe lumea cealaltă. Fiecare membru al familiei trebuie să mănânce mai întâi un ou sfinţit, după care consumă din bucatele sfinţite la biserică, doar după aceasta se poate servi din celelalte bucate, aşezate din abundenţă la masa festivă. În prima zi, e de dorit să stai acasă, nu se matură prin casă, nu se pregăteşte mâncare, iar masa stă plină timp de trei zile, cât ţine sărbătoarea. Dacă se întâmplă, dar acest lucru în aceste zile e frecvent întâlnit, ca cineva să treacă pragul unei case, este numaidecât poftit la masă. Aceasta aduce prosperitate şi belşug anul întreg. Doar în a doua zi, finii se duc în vizită la naşi şi copiii merg la părinţi cu pască şi ouă roşii.

 

În prima zi de Paşti, copiii merg la prieteni şi la vecini să le anunţe Învierea Domnului, rostind Hristos a Înviat!, iar gazda le răspunde Adevărat a Înviat! Fiecare urător primeşte un ou roşu şi dulciuri. La plecare, copiii mulţumesc pentru daruri şi urează gospodarilor Sărbători fericite! De Paşte, pragul casei trebuie să fie trecut mai întâi de un băiat ca să le meargă bine în gospodărie gazdelor.

 

Nimeni să nu doarmă de Paşti

E cunoscut faptul că de la Paşte până la Ispas (Sărbătoarea Înălţării Domnului), timp de 40 de zile, lumea se salută spunând Hristos a Înviat!, răspunsul fiind Adevărat a Înviat!

Ouăle roşii simbolizează sângele vărsat de Iisus întru mântuirea Omenirii şi miracolul renaşterii Sale, devenind elementul definitoriu al sărbătorii pascale. Legendele creştine leagă simbolul ouălor roşii de patimile lui Iisus. Se spune că atunci când Iisus a fost bătut cu pietre, acestea, la atingere, s-au transformat în ouă roşii. Şi se mai spune că Sfânta Maria, venind să-şi vadă Fiul răstignit, a adus nişte ouă într-un coş, care s-au înroşit stând sub cruce. Se povesteşte că după ce Iisus a fost răstignit, rabinii farisei au făcut un ospăţ de bucurie. Unul dintre ei ar fi spus: “Când va învia cocoşul pe care-l mâncăm şi ouăle fierte vor deveni roşii, atunci va învia şi Iisus”. Nici nu şi-a terminat bine vorbele şi ouăle s-au şi făcut roşii, iar cocoşul a început să bată din aripi.

 

Se vopsesc ouăle nu numai în culoarea roşie, ci şi în galben, verde, albastru, chiar şi în negru (simbolizează patimile lui Iisus). Pe timpuri, se foloseau culori vegetale, preparate după reţete străvechi, cu o mare varietate de procedee şi tehnici. În 1913, Alexei Mateevici a descris pe larg tehnica vopsirii şi încondeierii ouălor în Basarabia în articolul Sărbătorile Moldovenilor de la Paşti până la Rusalii, publicat în revista Кишиневские Епархиальные Ведомости, reprodus mai târziu de Artur Gorovei în studiul său de folclor Ouăle de Paşti (Bucureşti, 1937, p. 69-71) şi în alte studii şi monografii.

Ouăle colorate sau încondeiate, după ce se usucă bine culoarea de pe ele, se ung cu ulei, slănină sau untură de porc, apoi se şterg cu o bucată de pânză de in ca să luciască. Această pânză nu se aruncă, ci se pune în coşul cu pască şi ouă roşii, pregătit pentru sfinţirea la biserică. Pânza, fiind sfinţită, se foloseşte pe parcursul anului ca leac şi anume, se afumă bolnavii de diferite boli: dureri de gât, de urechi, de măsele, la fel şi pentru unele boli la vite.

 

Cerurile sunt deschise

Se mai cunosc foarte multe datini şi credinţe de Paşte, vom enumera doar câteva dintre ele. De Paşte oamenii se îmbracă cu haine noi, aceasta fiind o semnificaţie a primenirii trupului şi a sufletului. Nu e voie să iei sare cu mâna la Paşte, deoarece tot anul îţi vor transpira mâinile. E bine să mâncăm ouăle roşii fără sare, să nu să se înroşească mâinile pe parcursul anului. În ziua de Paşti, nu se aruncă cojile de ouă roşii afară, că-ţi arunci norocul. Cojile de ouă roşii se aruncă şi astăzi, ca pe timpuri, în apa unui râu, ca să ajungă la Blajini, să le ducă şi lor vestea că a sosit Paştele. Se crede că ouăle de Paşti sunt purtătoare de puteri miraculoase, că vindecă boli şi protejează animalele din gospodărie.

 

Există credinţa că între Paşte şi Rusalii cerurile sunt deschise. Cine se naşte în acest timp va avea o viaţă frumoasă şi îmbelşugată, iar cine moare ajunge direct în rai. Cei care fără motiv nu merg la biserică în noaptea Învierii, vor fi tot anul bolnavi şi vor avea pagube. Lumânările aprinse, cu care se întoarce lumea acasă după slujba din noaptea Învierii, se păstrează cu mare sfinţenie, deoarece sunt bune în momentele grele, se aprind în caz de mare furtună, de grindină, de boală, necaz, se folosesc la farmece şi descântece. Busuiocul sfinţit la Paşte este folosit pentru vindecarea durerilor de gât şi la facerea farmecelor, iar tămâia se pune pe foc când sunt furtuni mari.

 

Anafura şi pasca sfinţită sunt de leac

Pasca de Paşte se coace în Joia Mare de o femeie curată, cernându-se făina printr-o sită fină, se pune în cuptor doar cu mâna dreaptă şi în tăvi cu soţ (altfel îi moare femeii bărbatul în acel an). Anafura şi pasca sfinţită la Paşte nu trebuie mâncate în întregime. Sunt bune împotriva febrei, de dat la găini când sunt bolnave şi la vacă pentru a face viţeluşe, nu viţei. Trebuie de avut grijă să nu ajungă şoarecii la pască, se crede că dacă ei mănâncă din ea – se transformă în lilieci. Nu se doarme în ziua Paştelui, ca să fii tot anul foarte activ şi să-ţi meargă bine. Celor ce dorm în ziua de Paşte, li se va strica fânul în polog din cauza ploilor. Cei care mănâncă carne de miel n-au voie să dea oasele la câini, ci trebuie să le îngroape sub un măr, pentru a fi până la Paştele următor frumoşi şi sănătoşi ca mărul.

 

La Paşte, e de dorit ca cel care merge la biserică să-şi pună un ou roşu în sân, ca tot anul să fie rumen şi frumos, iar fetele să aibă peţitori. În zorii primei zile de Paşte, pe timpuri, era obiceiul ca flăcăii şi fetele, înainte de al treilea cântat al cocoşului, să se scalde pe ascuns într-o apă curgătoare, pentru a fi tot anul sprinteni, sănătoşi, harnici şi voioşi. Între Paşte şi Rusalii, pe timpuri, erau montate scrâncioburi, în care oamenii se dădeau pentru ca până la următorul Paşte s-o ţină doar într-o bucurie. În noaptea de Paşte se credea că se poate vedea focul comorilor ascunse. Din această cauză, oamenii privegheau după primul cântat al cocoşului, pentru a vedea „flăcările albastre fără căldură”, care, se credea, joacă pe comori…

Raisa VASILACHE