Hristos a înviat!

Fermierii spun că, după căderea regimului sovietic, de Sfintele Paşti, carnea de miel este tot mai căutată

 

stana

În satul Paşcani, Criuleni, localitate situată la 17 km de Chişinău, din cele circa 300 de gospodării, două se ocupă cu creşterea de ovine. Cei doi fermieri sunt cunoscuţi atât în satele vecine, cât şi la Chişinău datorită brânzei de calitate şi mieilor. Anul acesta, ei au vândut circa 400 de miei, cu 70 de lei kilogramul, ca şi în anul trecut. Oierii spun că, din an în an, cererea de carne de miel, de Sfintele Paşti, este mai mare decât oferta, mai ales după căderea regimului sovietic.

Valeriu şi Nadejda Roman au avut prima oiţă în 1978, iar Efim şi Ludmila Şchiopu (femeile sunt surori) au primit în dar de la sora mai mare, Nadejda Roman, o mieluţă acum vreo 15 ani. Pe Efim şi Ludmila Şchiopu îi prind într-o zi plină de lucru. Fermierul şi ciobanii săi sacrifică mieii la stână, iar gospodina casei e acasă, lângă telefon, vinde cârlănaşii. Anul acesta, începând din februarie şi până acum, au avut circa 250 de miei.

„Cârlanii au început să fie mai căutaţi după căderea Uniunii Sovietice, lumea s-a întors cu faţa spre biserică. Până în 1991, nici pomenire de miel pe masa de Paşti. Creşteam cârlanii şi îi vindeam cu greu, dar acum de-aş avea miei”, spune cu mândrie păşcăneanul.De la o mieluţă la 200 de oi

Ambii trecuţi de 55 de ani, Efim şi Ludmila Şchiopu formează de peste 35 de ani un cuplu. Se înţeleg de minune, pentru că greutăţile vieţii şi dragostea i-a unit, spun ei. „Au prins la oi” de vreo 15 ani, când sora ei mai mare, Nadejda, i-a dăruit o mieluţă. Gospodari din fire, au adunat cu anii zeci de oi. „Când aveam mai puţine, iarna, le ţineam acasă, iar din primăvară până în toamnă, la stână. Odată ce le-am înmulţit, am construit un grajd la marginea satului”, ne povesteşte femeia. Au ajuns acum la peste 200 de oi, pentru că vara trecută au încercat să schimbe rasa, cumpărând 100 de oi de la nişte gospodari din Ustia, Dubăsari. Au plătit câte 1000 de lei pe fiecare exemplar.

„Munca din copilărie este bună la maturitate”

Acum, când avem mai multe oi, avem şi mai multe cheltuieli. Achităm ciobanilor 25 de lei de oaie, pentru o lună. Colectarea nutreţului, semănatul lucernei, al porumbului presupune de asemenea cheltuieli mari”, explică femeia grijile lor. De obicei, „împrumuţi bani tot anul, la Paşti, întorci datoriile şi îţi mai rămâne ceva venit. Aşa ne întreţinem, fiind deprinşi de mici cu lucrul”, spune Efim Şchiopu. Nu prea au puteri, vor fi nevoiţi să mai vândă din oi, se plâng soţii Şchiopu. Pentru cele peste două sute de oi, familia Şchiopu angajează pentru vară patru păstori, iar pentru iarnă, doi.„Trebuie hrăniţi, cinstiţi, cazaţi şi plătiţi, dar şi muncesc. Trei mulg din aprilie până în toamnă şi unul dă la strungă. Acasă, nevastă-mea strecoară laptele din care iese brânza cea bună”, povesteşte Efim Şchiopu.

Sacrificarea mieilor, bucuria creştinilor

Când îl întrebi de numărul cârlanilor, nea Efim arată cu privirea la soţia sa: „Ea este contabila, ştie toate şi am încredere deplină în ea”. Spun că nu au probleme cu vânzarea mieilor. Întocmesc o listă de doritori încă din februarie. Cei care vor să aibă pe masă carne de miel de Paşti sunt tot mai mulţi pe an ce trece. Cererea este mai mare decât oferta, mai ales în Săptămâna patimilor şi la Paştele Blajinilor. Fermierii vând un kilogram de carne de miel cu 70 de lei, cârlanii cântărind între 4 şi 12 kg.

„Majoritatea cumpărătorilor vor ca mieii să aibă 5-6 kg, dar avem şi cârlani mai grei”, ne spune zâmbind Valeriu Roman, arătându-i unui cioban mielul care urmează a fi sacrificat. „Mieii însemnaţi îi îngrijesc pentru înmulţire”, explică bărbatul. „Am început de la cinci mioare, unele dintre ele cumpărate, altele date de pomană de tatăl meu. Cel mai mult am avut 152 de capete, acum am vreo 140. Am ţigăi, caracul, moldoveneşti.”

IMG_7878

„Creşteam cârlanii şi îi vindeam cu greu, dar acum de-aş avea miei!”

Valeriu Roman a numărat în primăvara aceasta circa 90 de miei, zilele acestea aşteaptă să fete încă vreo 19 oi. „Cârlanii au început să fie mai căutaţi după căderea Uniunii Sovietice, lumea s-a întors cu faţa spre biserică. Până în 1991, nici pomenire de miel pe masa de Paşti. Creşteam cârlanii şi îi vindeam cu greu, dar acum de-aş avea miei!”, spune cu mândrie păşcăneanul.

Bărbatul ne mai spune că, pe an ce trece, este tot mai greu cu păşunile. Acestea se micşorează, însă ovinele au nevoie de imaş, de iarbă. „Avem noroc că ne permit oamenii să intrăm toamna în mirişti, livezi, pe lângă iazuri. Iarna le hrănim din nutreţul adunat de cu vară”, ne spune Valeriu Roman. După spusele lui, o oaie la o mulsoare dă între 400 ml şi un litru de lapte. Potrivit celor doi oieri, orice îndeletnicire e bună, dacă munceşti mult. Deşi are un cioban, Valeriu Roman merge în fiecare zi la stână. Venitul celor doi fermieri se adună din vânzarea cărnii de miel şi a brânzei de oi, iar pieile le dau gratuit, uneori chiar le aruncă. O pielicică de miel obişnuit costă între 10 şi 20 de lei, iar cele de caracul ajung la 400 de lei. „Anul acesta, voi avea vreo şapte piei de caracul”, ne spune Valeriu Roman.

The following two tabs change content below.