Hoții în lege ale căror nume nu pot fi rostite

Ultimele două scandaluri de proporție – cazul Băncii de Economii și concesionarea Aeroportului Chişinău – vor rămâne în amintirea oamenilor drept exemple flagrante de corupție, indiferent de încercările Parlamentului sau Curții Constituționale de a scoate politicienii basma curată. Recent, Parlamentul a calificat decizia cu privire la reducerea cotei statului din totalul acțiunilor BEM drept una perfect legală. Acest gest reprezintă o firavă încercare de a înălbi imaginea Coaliţiei Proeuropene, care nu mai este în stare să camufleze ardoarea patimii de chiverniseală care a pus stăpânire pe liderii ei.

Astfel, politicienii aflați la conducere nu vor mai putea scăpa de titulatura de coțcari și pungași, dar vor mai fi tolerați o vreme la conducere din cauza Vilniusului. Prin urmare, avem o nouă versiune a hoților în lege. De data aceasta, ei s-au oploșit la guvernare.

Hoții în lege

Toată lumea ştie versiunea sovietică a hoțului în lege – un reprezentant al lumii interlope care se bucură de o autoritate imensă în rândul semenilor săi și care asigură conducerea unui anumit sector al businessului tenebru. Hoții în lege din perioada actuală au obținut succese și mai impresionante, ajungând în vârful piramidei politice și având dreptul, prin aplicarea unor scheme mai mult sau mai puțin legale, să supună unui jaf crunt proprii alegători, bucurându-se de o impunitate totală.

Cu alte cuvinte, a fi azi hoț în lege înseamnă să fii la guvernare (dar să nu deții funcții de conducere) și să ai dreptul să furi în mod legal, Parlamentul și Guvernul servindu-ți drept acoperire. BEM-ul și Aeroportul Chişinău ilustrează un asemenea comportament.

Cine sunt hoții în lege moderni? Păi, e la mintea cocoșului. Cei doi. Vlazii. Răspunsul pare a fi atât de evident încât îți este incomod să le pronunți numele. Apropo, și asta face parte din arsenalul puterii lor. Numele lor nu prea sunt pronunțate. Mai curând, ești tentat să rostești poreclele lor – numărul doi sau Plohiș, în primul caz, și Bojika sau Filea, în cel de-al doilea. Faptul că toți hoții în lege au porecle reprezintă o dovadă a autorității lor nețărmurite. Numele real al lor, deși cunoscute de toată lumea, sunt ținute în taină. A le rosti înseamnă într-un fel a comite un sacrilegiu. E ca și cum l-ai numi pe Dumnezeu pe nume.

Un alt element al puterii lor malefice este invizibilitatea. La fel precum Dumnezeu, care nu se vede, hoții noștri în lege nu apar în prim-planul puterii. Din această cauză, puzderia de Leancă, Timofti, Cormani și Lazări sunt văzuți ca un fel de ingrediente necesare, dar deloc determinante în ecuația unei puteri construite în exclusivitate în spatele cortinei. În fața noastră, Plahotniuc și Filat apar ca persoane care nu dețin funcții importante în stat și care se bâlbâie în limite acceptabile, de rând cu ceilalți rostuiți ai politicii moldovenești. Însă, în negocierile din culise, nu există om care să poată contesta părerea lor. Ei nu se văd public, doar decizia lor contează.

Invizibilitatea lor este și de altă natură. Prezența lor nu poate fi găsită nici atunci când vrei să afli cui vor aparține bunurile furate de la stat. Apar tot felul de firme efemere și obscure, dar nu vei identifica niciun nume care să te ducă cu gândul la cei doi. În schimb, le poți simți suflarea (în teatru s-ar fi spus „suflare pestilențială”). Ai mereu vaga senzație că cei doi se ating practic de orice și totul poartă amprenta tentaculelor lor. Un fel de mistică la pătrat.

De ce tac europenii?

Un alt element al autorității hoților în lege contemporani ține de incapacitatea uluitoare a europenilor de a le veni de hac. Se știe că europenii au venit în regiunea noastră cu sloganul luptei împotriva corupției. Astăzi, însă, îi vedem fraternizând cu ceea ce ei numesc „oligarhi”. Am ajuns chiar să citesc un material scris de un foarte influent parlamentar european, Pavel Koval, „Pactul cu oligarhii”. Teza centrală a articolului spune că a te angaja într-o luptă contra oligarhilor înseamnă să atentezi împotriva democrației. În opinia autorului, hoții noștri în lege sunt chezășia orânduirii democratice – contestarea lor va conduce la instaurarea unui regim autoritar, asemănător celui rusesc.

În fond, trebuie să recunoaștem că europenii fac astăzi integrare europeană și vor să semneze Acordurile de Asociere cu hoții în lege din R. Moldova și Ucraina. În opinia mea, această situație este de-a dreptul halucinantă. Europa bunului simț și al normelor morale sucombă în fața pragmatismului conjuncturist al celor doi Vlazi care știu să facă ceea ce li se cere. O altă concluzie ar putea să fie la fel de șocantă – fuga hoților noștri în lege de Rusia și dorința lor de integrare europeană ar putea să fie explicată prin teama lor de a nu fi trași în țeapă de niște regimuri autoritare care le vin de hac de obicei celor care fură. În loc să găsim ordine în Europa, riscăm, prin tolerarea hoților în lege, să ne scufundăm în haos.

De ce tac moldovenii?

Moldovenii tac nu pentru că sunt proști. Aș spune chiar că lucrurile stau invers – moldovenii rabdă hoții în lege pentru că sunt deștepți. Pe parcusul anilor, moldovenii au învățat un lucru – nu poți să ai încredere în stat. De ce? Pentru că acolo stau hoții în lege. Din această cauză, viața moldovenilor nu mai depinde în mare măsură de acțiunile guvernării. Moldovenii au plecat peste hotare, au pașapoarte românești, iar dacă fac afaceri știu prea bine cum să fenteze fiscul.

Dar asta nu înseamnă că moldovenii adoră hoții în lege. Ba, din contra. Din această cauză, mitingurile comuniștilor s-ar putea să nu dea efecte scontate din cauza insuficienței de entuziasm protestatar. Dar în cadrul alegerilor, hoții în lege ar putea fi izgoniți. Asta ar fi un lucru deștept și cred că moldovenii sunt capabili de așa ceva.

În concluzie, putem spune că hoții în lege sunt astăzi Dumnezeii Moldovei. Ei n-au nume și sunt invizibili. În plus, se bucură de imunitate și au încheiat un pact cu Europa. Norocul le surâde, iar Diavolul le pune sacii în căruță. Un singur lucru e nasol – oligarhii n-au reușit să încheie un pact cu propriul popor.

Cornel Ciurea

 

 

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău