Homosexualii, voroninii, dodonii, şelinii şi alte minorităţi

Cel mai ciudat lucru este că împotriva Legii egalităţii şanselor se pronunţă Voronin, Dodon, Şelin şi alţii. Aceştia scuipă împotriva vântului. Dacă ar avea minte, ei ar trebui să voteze cu ambele mâini în favoarea noii norme legale, întrucât sunt primii ei beneficiari.

Minoritatea nebunilor de legat

Vorba e că documentul care s-a numit l-a început „legea anti-discriminare” îi apără, precum se ştie, nu numai pe gay, ci şi pe alţi reprezentanţi ai unor orientări netradiţionale. Pe liderii unor partide marginale sau extremiste, de exemplu, care protestează acum zgomotos împotrivă. Actul votat recent în Parlament protejează nu doar minorităţile sexuale, ci şi cele religioase, naţionale, rasiale, sociale sau politice.
Şi cum alde Voronin, Dodon, Şelin, Formuzal şi alţii luptă împotriva evidenţelor, căznindu-se să torpileze valorile autentice ale majorităţii româneşti din Republică Moldova, ei riscă să ajungă rapid în cea mai hulită minoritate posibilă: cea a nebunilor de legat. Pentru că, oricum ai da, ţelul pentru care se bat aceştia e sminteală curată.

Cei care flutură astăzi bicolorul se joacă de-a „limba moldovenească” şi de-a „istoria Moldovei” nu fac altceva decât să cheme la tribalizarea românilor, la întoarcerea îndărăt în epoca hunilor şi a invaziilor tătaro-mongole. Şi cum acest lucru nu este posibil în principiu, deoarece tunelul timpului deocamdată nu a fost descoperit, lui Dodon, Şelin şi compania nu le rămâne decât să ne ducă în parcul preistoric numit „Nistrenia”, după cum chiar pretinşii istorici de la Tiraspol îl numesc. Încolo ne împing aceştia.

Vor să ne înfunde în mocirla obscurantismului medieval care acum înfloreşte ca o buruiană toxică şi sterilă în stânga Nistrului. De altfel, Dodonii şi Şelinii ştiu asta. Tocmai de aceea, ei îşi educă odraslele oriunde, numai nu la Tiraspol: în liceele româneşti din Chişinău, în universităţile de la Londra, Paris sau, în cel mai rău caz, de la Moscova.

Moldovenismul primitiv, ca o piramidă MMM

Ceea ce le-a reuşit lor, totuşi, pe moment e să încropească o mişcare politică organizată care încearcă să vândă ignoranţă ambalată frumos. Exact ca la tarabele care caută să comercializeze mărfuri contrafăcute, împachetându-le în cutii colorate. Asta e o mică victorie a coloanei a cincea ruse care comercializează iluzii aurite şi minciuni băbeşti despre faptul că istoria Moldovei ar putea fi, chipurile, separată de istoria românilor. Asta e ca şi cum copiii care pleacă în lume ar dori s-o împartă pe mama lor ca să aibă fiecare câte o bucată.

Numai că afacerea asta aparent profitabilă pe moment e ca o piramidă financiară rusească. Un fel de MMM. Nu poţi să strecori pe sub mânecă trucuri şi falsuri la infinit. Vine o zi când înşelăciunile ies la iveală şi escrocii se developează. Unde mai pui că democraţia şi libertatea de exprimare lucrează, prin forţa lucrurilor, împotriva strâmbătăţilor şi prejudecăţilor istorice. Ca rezultat, numărul celor care trăiesc doar ca să mănânce gogoşi scade.

Aşa fiind, intuiesc un sfârşit politic şi moral dezastruos pentru alde Voronin, Dodon, Şelin şi alţii. Mâine cu ei se vor răfui chiar clienţii lor de azi, când în mod inevitabil vor vedea că pretinşii lor mentori politici le-au servit înapoiere, neadevăr, debilitate, neştiinţă, incultură. Oamenii le vor cere socoteală, aruncându-i în groapa cu gunoi a istoriei.

Cel mai mult însă vor avea de suferit cei care se vor înverşuna să încremenească în prostie. Dar acest lucru e o chestiune de gust. N-ai cum să te opui. Sau, după cum scria deunăzi colegul Nicolae Negru, dacă Furmuzal şi unii găgăuzi nu vor să studieze „Istoria Românilor”, să n-o studieze! Pagubă-n ciuperci!

Cine vrea să rămână ignorant, să rămână!

Cine se încăpăţânează cu tot dinadinsul să rămână analfabet, să rămână! Asta e democratic. Cei care nu doresc sau nu pot să înveţe limba şi istoria română să nu înveţe! Nimeni nu-i pune cu de-a sila. Să înceteze doar să ne bage pe gât vulgaritatea şi primitivismul lor, pentru că sunt penibili.

Până la urmă, în toate timpurile şi în toate societăţile există idioţi, nebuni, vagabonzi, marginali şi alţi minoritari de care statul are grijă. Şi Republica Moldova nu este o excepţie. Mai cu seamă că drepturile dodonilor şi şelinilor, ale tuturor minorităţilor mai mult sau mai puţin exotice, după cum am spus, sunt acum apărate şi prin legea şanselor egale.

Viaţa în democraţie în mare parte e ca o cursă sportivă contracronometru pe un stadion olimpic. Competitorii sunt puşi în condiţii nediscriminatorii. Toţi au şanse egale. Câştigă însă doar cei care se antrenează bine şi cunosc alfabetul atletismului. Ceilalţi rămân cu buza umflată pe margine.

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu