HOLODOMOR // „În satele pustii, comuniştii ridicau drapele negre”

dsc_0159

Comunitatea Femeilor Ucrainene din Moldova și Centrul de Cultură și Istorie Militară din Republica Moldova au organizat ieri, 21 noiembrie, evenimentul „Aprinde o lumânare”, dedicat Holodomorului, foametea organizată în Ucraina în 1932–1933, și foametei din 1946–1947, care a provocat moartea a patru milioane de ucraineni. Aceste crime au fost recunoscute drept genocid al poporului ucrainean de către 24 de state ale lumii. Holodomorul va fi comemorat la Chişinău timp de o săptămână, prin diverse acţiuni.

„În fiecare an, în noiembrie, comunitatea ucraineană din R. Moldova comemorează victimele foametei organizate, deoarece anume în această perioadă comuniştii începeau percheziţiile pe la casele oamenilor, strângându-le toată roadele”, a relatat Veronica Arpinte, membră a Comunităţii Femeilor ucrainene din R. Moldova la deschiderea expoziţiei.

dsc_0143

Nadejda Mazur, originară din Kiev, căsătorită la Chişinău, mi-a povestit despre trăirile mamei sale, martoră a acestor timpuri: „Toată viaţa sa, mama mea mi-a povestit despre istoria acestei ţări straşnice, Uniunea Sovietică, şi preţul cu care a fost construit acest imperiu, ea a fost martoră conştientă a tuturor acestor evenimente. Ceea ce mă învăţau la şcoală era cu totul o altă istorie decât ceea ce îmi povestea mama, ca să nu uit. În timpul foametei din Ucraina din 1933, mama avea 22 de ani şi doi copii. Mergea în Rusia după pâine, deoarece în Ucraina nu era nimic de mâncare. Toate satele ucrainene, care nu se supuneau colectivizării, erau înconjurate de miliţie cu arme. Oamenii mureau de foame din cauza că nu puteau ieşi din acest perimetru al morţii. În satele pustii, comuniştii ridicau drapele negre. Oamenii mâncau tot ce găseau: papură, şoareci, peşti, scoici, dar când s-au terminat şi acestea, mama a obţinut ilicit un bilet de tren, cu care se deplasa pe unde o ducea capul, ca să hrănească familia ei şi a mamei sale. A trecut prin multe pericole călătorind ilegal. Odată, când s-a întors, nu şi-a mai găsit bunica, care murise de foame. Mama a înţeles că foametea este artificială, deoarece anul a fost roditor, iar autorităţile au fost cele care le-au strâns ultimul grăunte din gospodării. Ruşii vorbeau despre noi, îmi povestea mama, că „leneşii de haholi mor de foame din cauza că nu vor să lucreze”.

Trebuie să ţinem minte aceste crime, spune doamna Nadejda, „ca să nu mai admitem astfel de conducere. Poporul nu trebuie să tacă. Totul porneşte de la libertatea cuvântului, atunci când omului îi este frică să vorbească, când nu există democraţie, e semn că începe un astfel de regim. Cred că toţi cei care au fost membri ai partidului comunist trebuie să-şi ceară scuze pentru crimele acestui regim, de la Dumnezeu şi de la oameni. Trebuie să se pocăiască pentru ceea ce au făcut benevol sau forţaţi”, spune Nadejda Mazur.

dsc_0187Referindu-se la milioanele de victime ale foametei organizate, ambasadorul Poloniei la Chişinău, Artur Michałski, prezent la evenimentul de comemorare, a menţionat şi că acest genocid nu trebuie uitat. „Aceasta a fost o lecţie tragică a istoriei. Este inadmisibil ca ideologia să fie pusă mai presus decât omul şi dreptul său la libertate şi demnitate. Nu trebuie să uităm despre această crimă”, a îndemnat ambasadorul ucrainenii şi basarabenii, sugerându-ne să transmitem generaţiilor viitoare despre această suferinţă prin care au trecut bunicii noştri.

În cadrul evenimentului au fost comemorate și victimele foametei organizate în Basarabia în 1946–1947. Toamna aceasta se împlinesc 70 de ani de la acest eveniment tragic. Potrivit surselor istorice, în urma foametei organizate pe teritoriul Basarabiei de către regimul comunist, au decedat circa 200.000 de persoane.