Hăpi băzdei tuiu // Scrisorile lui Buraga

Ieri a a avut loc ceremonia de decorare a directorului dr P. Stuh cu steaua pentru merit şi eroism de grad excepţional, cea mai înaltă distincţie a ospiciului nostru, care a împlinit exact 20 de ani de la restructurare. S-a cântat „hăpi băzdei tuiu” şi mulţi ani trăiască. Numai Cozonac afişă, ca de obicei, o expresie naivă, ca să nu spunem prostească, şi întrebă în ce anume constă contribuţia dlui Stuh la buna funcţionare a ospiciului nostru ca să merite să fie decorat aşa de repede. Cum îndrăzneşti să profanezi sincerele noastre sentimente de recunoştinţă pentru enormul, colosalul, giganticul aport al acestui mare bărbat al neamului care este dl Stuh – întrebă sanitara Vera roşie ca bogasiul.

El a fost decorat pentru inestimabila contribuţie la buna funcţionare a ospiciului şi la sănătatea mintală a multpătimitului nostru popor aflat în calea tuturor răutăţilor. Deşi nu era la prima decoraţie care o primea în viaţa sa, Dr Stuh era verde la faţă ca drapelul PLDM de emoţie şi îi tremurau vocea şi mâinile ca unui alcoolic profesionist. El rosti un discurs de aproape o oră în care ne povesti în amănunte biografia sa de muncă, din care am reţinut episodul cu prima sa însurătoare nereuşită cu o asistentă medicală care îl obliga să-şi pună mănuşi sterile înainte de a face dragoste. Însă motivul divorţului rapid cu Aglaia, aşa o chema pe asistentă, fu cu totul altul: el află întâmplător, primind o scrisoare anonimă, că tatăl ei fusese preot, paroh al unei biserici din Bucovina, pe când ea îi spusese că lucra şofer în colhoz. „Volga” pe care o conducea preotul era proprietatea lui personală şi nu aparţinea preşedintelui colhozului, cum îl minţise Aglaia. Fusese o lovitură mai perfidă decât ocuparea insulei sovietice – Damanski – de pe Amur de către chinezi. Să fie ginerele unui fost preot însemna să-şi taie creanga carierei înainte de a urca pe copac, de aceea îşi recunoscu sincer greşeala în faţa secretarului de partid şi depuse cerere de divorţ la recomandarea acestuia. Asistenta medicală nu se supără pe el, ba îşi ceru scuze cu lacrimi în ochi, şi, un timp, până la a doua căsătorie, îl vizita, deseori, la cămin. Însă, de data aceasta, el nu mai accepta să-şi pună mănuşi sterile. Dacă perestroika începea mai înainte, poate nu divorţam. Cu mănuşile mă obişnuisem, spuse nostalgic dr Stuh, menţionând că preotul şiret ca şarpele din Eden îi făcuse o ofertă foarte tentantă: să renunţe la divorţ în schimbul unei limuzine „Volga” de marcă nouă. El o respinse după trei nopţi de nesomn.

Acuma stau şi mă gândesc ce rol au jucat mănuşile în istoria asta? Şi cât de mult contează totuşi premoniţia, darul anticipaţiei. Dacă dr Stuh ar fi ştiut că vine perestroika, poate accepta „Volga” şi azi am fi avut alt şef…

Al vostru hekinah degul, tolgofonac, tramekslan, Ion BURAGA

The following two tabs change content below.
Ion Buraga

Ion Buraga