„Guvernul trebuie să-şi asume finanţarea reformelor la TRM”

Boris Bergant, expert la Uniunea Europeană de Radio şi Televiziune (European Broadcasting Union – EBU), anterior adjunct al directorului general al companiei publice de radio şi televiziune din Slovenia timp de 17 ani, este autorul Strategiei de dezvoltare a Companiei publice „Teleradio Moldova” (TRM) pentru perioada 2010-2015 de care se conduc actualii şefi ai TRM. Boris Bergant vorbeşte în interviul acordat JURNALULUI despre problemele actuale ale TRM, experienţa europeană în domeniul companiilor publice de radio şi tv, dar şi despre obligaţiile politicienilor privind serviciul public din domeniul audiovizualului.

–         Dle Bergant, acum mai bine de doi ani, aţi studiat situaţia de la TRM, aţi trasat nişte paşi concreţi pentru conducerea Companiei, astfel încât aceasta să fie reformată. Acum v-aţi întors în Republica Moldova şi vrem să vă întrebăm ce impresii v-aţi făcut?

 

–         Amestecate. Acum aproape trei ani, când am venit aici, ţara trecea printr-un proces de democratizare, fusese aleasă o nouă guvernare şi ne aşteptam toţi ca schimbările din societate să se reflecte şi asupra TRM. Era clar că modelul vechi, sovietic, de organizare a companiei era încă prezent. Sunt foarte mulţi oameni în companie care au lucrat şi atunci, lucrează şi acum. Din păcate, şi radioascultătorii, şi telespectatorii au încă percepţia că această companie mai este una de stat. Probabil, ei nu văd schimbarea pe care o aşteaptă.

 

–         Din ce cauză credeţi că schimbarea se lasă aşteptată?

 

–         E clar de la sine că TRM are probleme financiare grave, iar fără a le remedia nu poţi găsi soluţii şi la celelalte probleme. Personal, văd mişcări, văd că au loc schimbări în cadrul companiei. Direcţiile strategice pe care le-am formulat în 2010 sunt în proces de implementare. Compania trebuie să-şi îmbunătăţească obligatoriu activitatea dacă vrea să supravieţuiască. Cei care sunt responsabili de finanţarea TRM, în cazul RM – Guvernul, trebuie să-şi asume asigurarea financiară pentru realizarea reformelor. Sau Guvernul ar trebui să ia decizia dacă aveţi sau nu nevoie de serviciul public în audiovizual, dacă tot nu se investeşte în dezvoltarea lui. Nu doar Guvernul sau politicienii sunt cei care trebuie să decidă soarta companiei, ci şi cetăţenii care trebuie să se implice, să fie întrebaţi dacă îşi doresc sau nu un radiodifuzor public. Dar şi TRM trebuie să-şi schimbe atitudinea în ce priveşte comunicarea cu publicul, cu cetăţenii. Este un serviciu public, nu unul al politicienilor. Fiind într-o criză economică, când banii contează mult, publicului trebuie să-i fie clar pentru ce sunt cheltuiţi banii, să fie asigurată o transparenţă. Din păcate, cred că cei care iau deciziile în RM nu au hotărât încă pentru ei dacă au nevoie de un radiodifuzor public adevărat sau de unul care le-ar reprezenta interesele. Teoretic, aţi creat o companie publică, dar care este finanţată de fapt ca una de stat.

–         Dvs. aţi spus că remarcaţi schimbări la TRM în ultimii doi ani, în timp ce opinia publică de aici e de altă părere…

–         Schimbările nu sunt remarcate fiindcă unii nu cunosc viaţa companiei, ceea ce se întâmplă în interior. Schimbarea în sine presupune mai multe etape. Important e ca cei care au pornit reformele să urmeze toţi paşii şi atunci schimbările vor fi vizibile. Nu poţi să te aştepţi ca schimbarea să vină spre seară, e nevoie de timp, mai ales în cazul TRM care este o companie mare şi are probleme mari. De exemplu, în problema resurselor umane, conducerea TRM trebuie să vadă dacă este nevoie de atâţia şefi de departamente sau se pot face lucruri bune cu un număr mai mic de oameni şi mai puţini şefi?

Este foarte important ca în fişele de post ale angajaţilor să fie foarte clar stipulat ce au de făcut. Trebuie să fie foarte clar ce face omul pentru un salariu X şi dacă el merită să primească şi nişte bonusuri pentru munca prestată. Aceste etape ale reformei sunt acum în implementare la TRM, dar dacă va funcţiona, atunci veţi putea remarca schimbări cu adevărat. În ce priveşte politica editorială, este greu pentru cineva care vine din străinătate să-şi dea seama de calitate, dar ceea ce s-a făcut – deschiderea postului de radio pentru tineret, a departamentului multimedia, decizia de nu a mai transmite prin satelit TVM Internaţional etc., sunt lucruri de salutat. E adevărat că la televiziune implementarea strategiei lasă de dorit. De aproape un an nu există un director, ceea ce a stopat de fapt reformele.

–         Să înţelegem că problema financiară şi cea a cadrelor consideraţi că sunt cele mai grave la TRM?

–         Problema subfinanţării este cea mai mare problemă, dar şi viziunea de scurtă durată care există în domeniul finanţării. Managerilor TRM nu le este clar ce bani vor avea în viitor şi în asemenea situaţie este imposibil să lucrezi. Dar o problemă reprezintă şi cadrele. Este clar că dacă vrei un produs radio sau tv mai bun, trebuie să schimbi generaţiile. Pe lângă aceasta, mai este şi necesitatea digitizării care este perspectiva televiziunii şi radioului de mâine. Trebuie să găsim banii pentru aceasta.

–         De unde să găsim aceşti bani?

–         În cazul RM, bugetul de stat este cel care trebuie să-şi asume această chestiune. O soluţie ar fi ca Guvernul să ia nişte credite preferenţiale care sunt disponibile în Europa. Dacă RM îşi doreşte să fie parte a spaţiului european, ceea ce e clar că îşi doreşte, digitizarea trebuie să fie făcută până în 2015. Nu aveţi mult timp pentru asta.

–         Introducerea unei taxe de abonament pentru serviciul public de radio şi televiziune ar fi o soluţie pentru rezolvarea problemelor TRM?

–         Aceasta este, în opinia mea, cea mai bună soluţie, fiindcă o radiodifuziune publică are o relaţie directă cu publicul. Când avem bani de la buget, apar anumite probleme, fiindcă există o instituţie de stat care decide să dea sau nu bani. Aceasta presupune implicarea politicului în activitatea radiodifuzorului public. Luând în calcul realităţile RM, probabil introducerea acestei taxe va fi mai complicat de realizat. O soluţie ar fi introducerea treptată a unei taxe „uşoare”, iar veniturile companiei să fie combinate, inclusiv parţial de la bugetul de stat. Dacă va rămâne în continuare acelaşi sistem de finanţare, trebuie luate anumite măsuri de protecţie pentru a evita implicarea politicului în decizia care priveşte sumele alocate.

–         Care este experienţa europeană în această privinţă?

–         Majoritatea radiodifuzorilor publici din Europa sunt finanţaţi în baza taxei de abonament. Finanţarea din buget este aplicată numai în ţările din Estul Europei, în special în fostele ţări sovietice. E vorba de ţările în care sărăcia limitează posibilitatea cetăţenilor de a plăti. Dacă e să comparăm situaţia RM cu alte ţări unde compania publică este de asemenea finanţată de la buget, în legislaţia de aici este stipulat că statul trebuie să asigure finanţarea „suficientă” pentru TRM, fără să existe un criteriu clar. Astfel, dacă ministrul Finanţelor va zice că cinci milioane sau numai un euro sunt bani suficienţi, atunci cineva o să zică – da, e suficient. În alte ţări este menţionat expres ce procent din buget este alocat pentru compania publică. De exemplu, 0,2 la sută din bugetul Muntenegrului merge la compania publică. Dar în Georgia s-a reuşit chiar modificarea legislaţiei, astfel încât compania publică să fie finanţată anual cu un anumit procent din PIB. Dacă bugetele în perioade de criză scad, PIB-ul nu se schimbă atât de mult. Trebuie înţeles că activitatea instituţiei este diferită de cea a altor companii, aici există proces de creaţie, de aceea trebuie să fie formulată o idee foarte clară despre banii disponibili pe o perioadă mai lungă. Bugetul TRM este cel mai mic buget cunoscut în EBU.

–         Bugetul radiodifuzorului public din Slovenia ce surse are la bază?

–         Compania din Slovenia are un buget de 130 de milioane de euro, dar, sigur, nici aici nu ajung niciodată bani. Cea mai mare parte, 75 la sută din venituri, o constituie taxa de abonament, restul veniturilor sunt din publicitate. Taxa pe abonament este de 14 euro pe lună, dar păturile social vulnerabile sunt scutite de plată.

–         Faptul că în Slovenia funcţionează sistemul taxei pe abonament exclude implicarea politicului în activitatea editorială a companiei?

–         Suma taxei de abonament e scrisă în lege. Dacă se pune problema ca această taxă să crească, managementul companiei trebuie să propună acest lucru Consiliului, iar dacă acesta acceptă, trebuie să facă propunerea politicienilor. Dar parlamentarii, de obicei, nu acceptă majorarea. Recent, politicienii au încercat chiar să reducă cu zece la sută volumul taxei de abonament într-o încercare populistă de a explica criza, dar nu le-a reuşit. Diferenţa este că managementul din Slovenia ştie de câţi bani va beneficia pe viitor, dar cel din Moldova – nu. Şi asta e o problemă mare.

–         În RM există voci care discută aprins subiectul separării radioului public de televiziunea publică…  

–         Ca profesionist, mă întreb cum poate să-şi pună cineva această întrebare în secolul XXI? Tehnologiile noi existente şi implementate în toate ţările asigură convergenţa tuturor serviciilor media, dar nu separarea lor. Viitorul serviciului public de media este convergenţa, asigurarea sinergiei dintre radio, televiziune, on-line şi alte servicii care vor apărea în viitor. Nu veţi vedea fenomenul separării în Europa. Ca profesionist, cred că în spatele acestei idei de separare stă intenţia unor politicieni de a controla mai uşor instituţiile publice de radio şi televiziune. Având două companii separate, e mai uşor să le controlezi.

–         Preşedintele comisiei parlamentare de profil opta public pentru un manager din străinătate în fruntea TRM care să vină şi să schimbe situaţia. Credeţi că asta ar fi o soluţie?

–         Nu cred că e o idee genială. În Macedonia au ajuns să angajeze un manager din străinătate, dar a fost un dezastru şi în scurt timp au trebuit să-l dea afară. Acest preşedinte de comisie parlamentară trebuie să înţeleagă că TRM nu este o companie de producere a încălţămintei sau îmbrăcămintei, unde un manager din străinătate s-ar descurca. Managerul radiodifuzorului public trebuie să cunoască tradiţiile, mediul, specificul acestei ţări, nu putem să preluăm experienţa americană, de exemplu, s-o aplicăm aici, că nu o să meargă. Chiar dacă s-ar opta pentru cineva din străinătate, s-ar asigura nişte rezultate de scurtă durată. Poate cei de aici să meargă peste hotare să studieze exemple sau să-şi angajeze consilieri din străinătate care să-i ajute.

–         Consiliul de Observatori al TRM urmează să facă a treia încercare la 14 decembrie ca să aleagă directorul „Moldova 1”. Cum credeţi, directorul televiziunii ar trebui să fie manager sau jurnalist?

–         Trebuie să fie şi una, şi alta. Nu întotdeauna un jurnalist bun este şi un manager bun. Director poate fi şi un jurnalist mediu, dar cu calităţi în domeniul managementului. El trebuie să aibă carismă, să cunoască specificul unei companii publice, să aibă idei, dar pe de altă parte, să poată gestiona resursele umane. Rezultatele nu o să vină peste noapte oricum. Trebuie să ai încredere în cineva, să-i delegi responsabilităţi şi să-l laşi să le îndeplinească.

–         Unde se situează astăzi radiodifuzorii publici în Europa, în condiţiile în care există atâtea televiziuni private competitive?

–         Tocmai că sunt atâtea televiziuni private, existenţa unor companii publice serioase, calitative este şi mai necesară. Televiziunile publice au agenda lor. Agenda celor privaţi este profitul. E ca în orice alt domeniu. Scopul companiilor publice nu este profitul, dar să aducă publicului informaţie diversă, din toate domeniile care să satisfacă interesele tuturor cetăţenilor. Radiodifuzorii privaţi ar putea să producă programe culturale sau pentru minorităţi, de exemplu, dar nu sunt obligaţi. Companiile publice sunt obligate să asigure tribuna tuturor vocilor.

–         Cum vă imaginaţi TRM în 2015?

–         În 2015, trebuie să terminăm digitizarea şi atunci imaginea TRM va fi diferită. Atunci vor fi mai multe posibilităţi, vor dispărea frecvenţele, veţi putea avea canale separate pe tematici şi asta nu va costa nimic. TRM are o arhivă foarte bogată, care constituie o avere. Sunt produse create de unele generaţii, pe care generaţiile noi nu le-au văzut. O experienţă comună în Europa este că serviciile publice au un canal separat bazat pe arhivă şi acestea sunt foarte populare. Sunt programe pentru copii realizate anterior şi nu contează că sunt alb-negru, noile generaţii le privesc cu plăcere. Un alt fenomen sunt posturile culinare foarte populare. Şi TRM îşi poate diversifica activitatea.

–         Vă mulţumim!

Interviu realizat de Raisa Lozinschi-Hadei

The following two tabs change content below.
Raisa Lozinschi-Hadei

Raisa Lozinschi-Hadei

Raisa Lozinschi-Hadei

Ultimele articole de Raisa Lozinschi-Hadei (vezi toate)