Guvernarea AIE, aproape de succes // NEGRU

 

La începutul acestei săptămâni, la Chişinău erau veniţi, cu diverse scopuri, Joseph Daul, preşedintele Grupului PPE din Parlamentul European, în fruntea unei delegaţii, Hannes Swoboda, preşedintele grupului Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor din Parlamentul European, Kristalina Georgieva, comisar european pentru Cooperare Internaţională, Ajutor Umanitar şi Gestionarea Crizelor. (Ea a anunţat, printre altele, 50 milioane de lei suport financiar comunitar pentru agricultorii noştri afectaţi de secetă. În programul vizitei a figurat şi participarea la cea de-a doua Conferinţă a autorităţilor locale şi regionale a Parteneriatului Estic, care a avut loc pentru prima dată într-un stat din afara Uniunii Europene.) Miercuri a sosit în RM şi ministrul pentru Afaceri Europene, reprezentantul Preşedinţiei irlandeze a OSCE, Lucinda Creighton…

Un drum aglomerat

Acest „desant” european nu era unul special. Pe neobservate, drumul dintre Chişinău şi Bruxelles a devenit foarte aglomerat şi se circulă, aproape zilnic, în ambele direcţii. Miercuri, de exemplu, premierul Filat a călătorit la Bruxelles după ce a participat, împreună cu ambasadorul american William H. Moser, la începerea lucrărilor de reparaţie a şoselei Sărăteni-Soroca, pe bani americani. Spicherul Marian Lupu este plecat de joi la Strasbourg. Liniile de contact şi interes reciproc între Europa şi RM sunt multiple, de la justiţie, drepturile şi libertăţile omului, condiţiile din penitenciare şi traficul de fiinţe umane, la educaţie, agricultură, energie, economie, spaţiul aerian comun, şosele, la tot ce ţine de reformarea profundă a RM, de democratizarea şi construirea unui stat de drept, viabil din punct de vedere economic şi echilibrat din punct de vedere social. Ca să nu mai vorbim de conflictul transnistrean, în a cărui reglementare Europa joacă un rol tot mai mare.

Se negociază trei documente

Se negociază intens, în paralel, când la Bruxelles, când la Chişinău, trei documente: acordul de asociere UE-RM (săptămâna trecută, la Chişinău s-a desfăşurat cea de-a 12-a rundă a negocierilor), acordul privind zona de liber schimb aprofundat şi cuprinzător, acordul privind liberalizarea regimului de vize. Toate trei proiecte sunt iniţiate în perioada guvernării AIE şi vor marca începutul unei etape noi în relaţiile RM cu UE. Termenul de încheiere fusese stabilit către sfârşitul anului 2013, apoi, după întoarcerea premierului Filat de la Moscova, s-a precizat că documentele trebuie să fie gata de semnare înainte de summitul Parteneriatului Estic din septembrie 2013. Preşedintele Comisiei Europene, dl Jose Manuel Barroso, a făcut personal şi primul, şi al doilea anunţ alarmat de presiunile pe care Rusia le exercită asupra RM, promiţându-i reducerea preţului la gaze în schimbul părăsirii comunităţii energetice europene. Preşedintele executivului european a promis susţinere în domeniul energetic şi a spus că vine la Chişinău în timpul apropiat. Este un gest care, orice ar spune euroscepticii, demonstrează că RM contează mult, din varii motive, pentru Europa.
Principalul partener economic

Dar şi mai mult contează Europa pentru RM. Premierul Filat a anunţat că, în momentul de faţă, sunt implementate 236 de proiecte în valoare de 1, 348 mlrd. de euro, principalii donatori fiind Uniunea Europeană, SUA, BERD, Banca Mondială, România, Banca Europeană pentru Investiţii etc.

Şi cifrele economice confirmă relaţia specială cu UE. Rusia este cel mai mare consumator al produselor moldoveneşti, cu 28, 22% din exporturi, în 2011, dar, luate împreună, în ţările UE, ajung o jumătate din exporturile noastre – 48,85%, conform datelor Biroului Naţional de Statistică. Proporţia se păstrează şi în prima jumătate a anului 2012. UE este de fapt principalul partener economic al RM. Însă, dacă e să judecăm după atenţia care i se acordă în mass-media, în spaţiul de dezbateri publice, în campaniile electorale, piaţa rusă pare mult mai importantă decât piaţa europeană.

Proiectul lui Putin

Profitând de dependenţa RM de gazele ruseşti, Moscova încearcă să ne certe cu UE, să ne tragă cu arcanul în proiectul lui Putin de refacere a URSS. În timp ce UE pune condiţii de intrare, care sunt, în majoritatea lor, calitative, de ajustare la standardele europene, Rusia, dimpotrivă, deschide larg uşa oricui, ademeneşte, forţează. O diferenţă esenţială e că în UE se intră de bună voie, cu demnitate, iar în Uniunea Eurasiatică de nevoie, prin umilinţă, ca Belarus.

O luptă între UE şi Rusia

Presa internaţională scrie că în RM se dă o luptă între UE şi Gazprom. E de fapt o luptă între UE şi Rusia, care încearcă din răsputeri să ne reţină, dacă nu să ne stopeze din mersul nostru spre Vest. Nu este exclus că mâine-poimâine se vor pune condiţii pentru accesul mărfurilor sau a muncitorilor pe piaţa rusă, după cum îi speriau pe alegători reprezentanţii PSDM, care adunau semnăturile pentru un referendum de aderare la Uniunea Eurasiatică. Unii politicieni moldoveni au „uitat” deja cum erau călcate cu buldozerele sticlele cu moldovenesc. Alţii spun că era un vin prost. Concomitent, devenise brusc nocivă şi apa minerală din Georgia….

Un singur element

Adepţii reorientării spre Est încearcă să reducă diferenţa dintre reala Uniune Europeană şi prezumtiva Uniune Eurasiatică la un singur element în folosul ultimei: câştig (nu se ştie cât de sigur şi durabil) la preţul petrolului. Dar nu scrie presa rusă despre deficitul de combustibil în oraşele siberiene pe timp de iarnă, despre cum îngheaţă ruşii iarna în casele lor, cu toate că plătesc un preţ mai mic pentru resursele energetice?

La justa valoare

În mod paradoxal, societatea moldovenească nu preţuieşte încă la justa valoare relaţiile cu UE. Este subestimat nu numai potenţialul economic, importanţa schimburilor comerciale, dar şi rolul UE în procesul lent, dureros, dar necesar al reformării structurale a RM. Proiectul integrării europene este unul modernizator, din toate punctele de vedere, economic, politic, social, pe când proiectul integrării eurasiatice este construit pe dependenţa energetică de Rusia, care va determina şi natura relaţiilor politice.

RM fără modelul UE

Unele lucruri le putem aprecia doar când suntem lipsiţi de ele. Să ne imaginăm cum ar arăta RM fără modelul UE, fără standardele şi reperele stabilite de Bruxelles. Ca să ne facem o idee din acest punct de vedere, să privim spre Belarus, Rusia, Kazahstan şi vecinii săi.

Cursul european în sine prezintă un beneficiu inestimabil. Am reuşit să supravieţuim regimului comunist al lui Voronin doar fiindcă, cel puţin formal, PCRM urma obiectivul integrării europene şi era dependent de aprecierile UE. Desigur, există suficiente motive de nemulţumire, moldovenii rămân în continuare cei mai săraci din Europa, dar putea fi şi mai rău. Groapa în care ne aflăm e fără fund. Problema e că ne mişcăm prea încet, că a durat prea mult perioada de „reflecţie”, că, asemeni măgarului lui Buridan, nu ne-am putut hotărî din care căpiţă să ne înfruptăm mai întâi. Acum, PCRM şi alte partide proruseşti acţionează ca agenţi de influenţă a Rusiei, presând Alianţa să accepte pachetul energetic al Moscovei şi să organizeze un referendum care ar însemna să ne autoînecăm la mal.

În direcţia corectă

Dar vom putea lupta cu corupţia şi sărăcia numai dacă adoptăm şi realizăm (am început deja) recomandările UE pentru justiţie, pentru comportamentul funcţionarului public, a Departamentului Anticorupţie etc. Vom avea instituţii de stat sănătoase, separare a puterilor, libertatea presei, televiziune publică, economie de piaţă doar dacă nu vom renunţa la standardele europene. Da, suntem încă departe, viteza e mică, dar, cel puţin, mergem în direcţia corectă şi există speranţa că vom reuşi. Din păcate, se mai aud şi acum voci care ne îndeamnă să nu ne grăbim, să mai încercăm strategia populară a viţelului blând care suge de la două vaci. Este o idee sinucigaşă. A renunţa la UE în folosul Uniunii Eurasiatice înseamnă a renunţa la „pescuit” în speranţa că vom primi „peşte” pe gratis de la Rusia.
Dacă RM mai are un viitor, acesta se află în UE. Şi da, din acest punct de vedere, orice s-ar spune, guvernarea AIE este cea mai de succes de până acum. Însă, ca „povestea” noastră să aibă un final fericit, Alianţa trebuie să se aplece la fel de concentrat şi asupra „detaliilor” pe care nu le putem încredinţa nimănui, dar care fac diferenţa dintre reuşită şi eşec.

Nicolae Negru

The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)