Gustul sărăciei

Haz „și” necaz // Culmea sărăciei într-un sat comunist – oamenii i-au mâncat, de foame, pe Gesica, Tuzic, Bobic și alți patrupezi

„Votaţi comuniștii și poftiți la masa noastră cu bucate din carne de câine!” – așa glumesc unii locuitori ai satului Poiana, raionul Șoldănești, unde recent a fost semnată declarația prin care populația R. Moldova este îndemnată să voteze cu PCRM.  Chiar dacă în document este menționat că cele mai stringente probleme ale localității respective sunt gazificarea satului și asigurarea cu apă potabilă, realitatea e mult mai dură. „Dacă nu am altceva ce mânca, mănânc carne de câine”, spune Iurie din satul Poiana.

„Ham-ham! Murim de foame”

Spune că le-a pierdut numărul și îi numește iepurași, așa ca să nu-i sperie pe cei care nu știu din ce este fripturica din tigaie. Iurie, poreclit de oamenii din sat Reaba, de câțiva ani prepară carne de câine și îi cheamă la masă pe consătenii care la fel ca el adesea „nu au nici măcar de pâine și zdohnesc de foame”. Deși este originar din Chișinău, Iurie stă într-o casă prăpădită din satul Poiana. „Numai câini nu am la casă, că-i mănânc”, nu a glumit Reaba. Din start a crezut că sunt de la o emisiune culinară, fiindcă îl tot întrebam despre rețeta de preparare a cărnii, însă, până a divulga secretul, Iurie a povestit cum a ajuns să ducă o viață de câine. Din 50 de ani pe care îi are, 13 i-a stat la zdup, pentru nimic, spune el. Acuză conducerea țării, fostă și actuală, pentru că îngroapă oamenii care au pășit cu un picior în glod. Unica alinare în viața lui Reaba este fiica Aliona de 12 ani, pe care a crescut-o de unul singur de la vârsta de doi ani. „Acum mi-a luat-o mamă-sa. Și în loc să se ducă la școală, fosta mea soție o trimite la păscut vaca!”, se indignează Iurie. Bărbatul crede că nu îi rămâne nimic de făcut decât să-și înece durerea în alcool și să întindă pâinea uscată în tigaia în care a mai rămas puțină untură în care s-a prăjit carnea de „ham-ham”, cum o mai numesc unii „gurmanzi”.

Gesica a fost gustoasă

Vitalie din satul Poiana își amintește cum i-a adus lui Reaba primul câine. Era o cățea de rasă, mare, grasă și frumoasă. „Am împușcat-o fiindcă era bătrână. Și decât să o arunc mai bine i-o aduc lui Reaba că el, săracul, îi mănâncă. De fiecare dată când mă vede, Iurie îmi spune să-i mai aduc vreun câine”. Vitalie zice că Iurie s-a chinuit mult până a jupuiat-o pe Gesica. „Reaba a rupt vreo patru lămi până i-a scos pielea și oricum de la gât nu a putut”. Vitalie mi-a dictat o listă întreagă de persoane din satul Poiana care mănâncă carne de câine. „E sărăcie mare la noi în sat, dar și în toată țara. Și, credeți că numai la noi sunt mâncați câinii?”, a întrebat localnicul. I-am dat dreptate, în Tighina spre exemplu, au rămas doar pisicile, practic toți câinii vagabonzi au fost mâncați de boschetari.

Nu-i dreptate!

Spre casa lui Reaba m-a condus o locuitoare care tare își făcea griji pentru imaginea satului Poiana și îmi tot spunea: „La noi nu toți oamenii mănâncă câini”. Însă nici viața Elenei nu este una de invidiat. Își crește de una singură băiatul care suferă de retard mintal, având o pensie de invaliditate de 242 lei. „L-am luat de la casa de copii când avea două luni. Soțul m-a lepădat odată ce a aflat că băiatul este invalid. Acum trebuie să lucrez cu ziua pe la casele oamenilor ca să pot cumpăra de mâncare la fecior. El are 19 ani, dar nu poate face nimic fără mine. Am lucrat și la tutun, dar ne-au amăgit și nu ne-au dat un bănuț. Oricum, ne descurcăm noi cumva. Una vreau să vă spun, la noi în țară nu-i dreptate”, a constatat Elena și mi-a arătat palmele înnegrite de  tutun. „Eu am lucrat cândva educatoare și acum ce am ajuns?”,  spune femeia ștergându-și lacrimile. Și asta este soarta unui locuitor care spune că „se descurcă” și care locuiește peste drum de asistenta socială din Poiana. „Ce folos că mă adresez la ea după ajutor, dacă de fiecare dată strânge din umeri și îmi spune că așa prevede legea și nu poate să-mi dea mai mulți bani ajutor pentru băiat”, zice disperată Elena.

Rețeta preparării

Dar să revenim la „câinii” noștri. „PCRM, cea mai puternică şi mai profesionistă echipă, ce a demonstrat că este capabilă să guverneze eficient ţara”, e un fragment din declaraţia semnată de  locuitorii satului Poiana, localitate în care se consumă curent carne de câine. Iurie ne-a divulgat şi un secret al preparării cărnii acestui animal. „Fierbi carnea. O scoţi din cratiță, iar apa nu o arunci. O laşi să se răcească ca să poți alege grăsimea. Untura o torni în tigaie și pui carnea. Adaugi cât mai mult chiperi, frunzișoară și usturoi. La o foame, merge și carnea de câine”, ne asigură Iurie. Iar celor care s-au angajat să lupte cu sărăcia în RM locuitorii satului Poiana le recomandă să-şi suflece mânecile sacourilor de brand până la umăr.

Svetlana Panţa

The following two tabs change content below.