Gura tace, sufletul vorbeşte

jpg, carolina chirilescu„Of, măi, mânca-v-ar sănătatea!”, e salutul cu care ne întâlneşte de fiecare dată bunica, sărutându-ne pe toţi, copii, nepoţi şi strănepoţi. Bunelul cu fruntea încreţită şi şchiopătând, cu lacrimi în ochi, ne cuprinde şi ne spune: „Bine că aţi venit, cine ştie câte zile mai avem”.

De când mă ţin minte, bunicii mei au muncit, au crescut animale, păsări şi niciodată nu s-au plâns de neajunsuri, doar de problemele de sănătate. Însă când le păşim noi pragul, cei patru copii, nouă nepoţi şi trei strănepoţi, bunicii uită de toate necazurile, deoarece, cum spun ei, „când casa-i plină de copii, timpul se opreşte şi sufletul întinereşte”. Micuţă de statură, bunica mereu e pe fugă, ca nu cumva să rămână vreun nepot fără loc la masă, dar cel mai principal fără pâine. Şi când ne vede pe toţi veseli şi plini de viaţă, pe strănepoţi sărind pe paturi şi făcând dezordine, bunica ne spune: „Of, măi, mânca-v-ar sănătatea să vă mănânce!!!”.

Carolina Chirilescu