Gura de rai a lui Cazacu

Secretul oieritului: ciobani buni şi imaşuri mănoase

Pregătirile de Paşti sunt în toi. În timp ce Elisabeta Cazacu se pregăteşte să dea pasca şi cozonacul în cuptor, soţul acesteia, Alexandru Cazacu, trebăluieşte la stână. Anul acesta, turma fermierului din Coşerniţa, Criuleni, s-a mărit cu 300 de miei.

În ajunul sărbătorii, tot mai mulţi le calcă pragul, dorind să cumpere un miel pentru masa de Paşti. Fermierul a ales doar câţiva pentru familiile prietenilor. „În anii trecuţi, vindeam câte 100–200 de miei. Dar ultimii doi ani s-au dovedit a fi nefavorabili pentru oierit, verile au fost secetoase. Le-am scos slăbite din iarnă, e nevoie de măcar încă o lună pentru a se înfiripa mieii”. Un kilogram de carne de miel, la stâna sa, costă 65–70 de lei, cu 15–20 de lei mai puţin ca la piaţă. Cu 20 de ani în urmă, a cumpărat 40 de oi. Azi are o turmă de 800 de capete.

Stâna e păzită de câini lupi şi de ciobani cu experienţă aduşi din sudul Moldovei. „Secretul unei afaceri de succes în oierit e să ai ciobani buni şi imaşuri mănoase. Oieritul e una din cele mai profitabile afaceri”, afirmă proprietarul. Sergiu, „şeful” stânei, originar din Ştefan-Vodă, a fost angajat acum 20 de ani. S-a căsătorit şi şi-a întemeiat aici o familie. E tată a patru copii. „Nu-mi imaginez masa de sărbătoare fără friptură de miel. Soţia coace cozonacii, pasca, iar eu prepar mielul”, ne spune el. Se pare că e o persoană indispensabilă la stână. Stăpânul i se adresează cu mult respect.

Toamna trecută, oile au început a pieri pe un cap. Timp de câteva ore au pierit 50 de oi. Numai Sergiu s-a priceput să ia furtunul şi să le scalde, punându-le astfel pe picioare. Oile mâncaseră o plantă sălbatică şi s-au umflat. „Le ştiu leacul şi apucăturile, căci părinţii mei tot au avut turme de oi şi vite”, ne spune ciobanul.

Muzeul Ţăranului Român, în aşteptarea investiţiilor

În timp ce în localitate, apropierea Sfintei Sărbători se face simţită prin mirosul de coptură proaspăt scoasă din cuptor şi curăţenia care ia în primire străzile şi curţile oamenilor, pe câmpuri, potrivit păstorilor, apropierea sărbătorii se observă după imaş care devine de la o zi la alta tot mai verde, iar turma arată tot mai vesel. Oile încă n-au fost tunse, iar mulsul acestora va începe abia peste o lună. „Încă nu avem aparate de muls, stâna are nevoie de multe investiţii pentru a fi la nivelul standardelor europene. Pentru aceasta, e nevoie de bani, iar băncile dau astăzi credite doar pentru un an, doi, în condiţii neavantajoase”, se plânge fermierul.

Pe lângă stâna de oi, mai arendează şi 400 ha de pământ. „Ministrul Bumacov (ministrul Agriculturii Vasile Bumacov – n.r.) e băiat de treabă, dar să mai iasă în teren, să discute cu fermierii, să afle problemele pământului ca să ne poată ajuta. Trebuie protejată în primul rând piaţa ce a fost inundată de legumele şi carnea de import, care, fiind la preţuri un pic mai mici, ne-a lăsat fără piaţă de desfacere”, mai spune Cazacu.

Un proiect la care ţine mult, dar pe care nu reuşeşte să-l ducă la bun sfârşit e Casa Muzeului Ţăranului Român. Pe timpurile guvernării comuniste, acum vreo patru ani, denumirea acestuia i-a pus pe jar pe comunişti. „E un proiect interesant, dar ne-ar mai trebui în jur de 150 de mii de lei ca să achiziţionăm exponate, încât oricine va intra în această casă să rămână cu impresia că a intrat în casa bunicilor săi. Vin mulţi şi ne întreabă cum am ridicat-o, deoarece a fost construită conform tradiţiei – ridicată din lampaci de lut şi acoperită cu stuf. Vrem să fie muzeu, nu pensiune, şi sper că anume aşa va fi”, ne mai spune Cazacu.

Continuă tradiţia

În copilărie, încă înainte de venirea sovieticilor, după liturghie, spovedanie, împărtăşanie la biserica din Vadul lui Vodă, întreaga familie, cei şapte copii ai familiei Cazacu şi maturii, se adunau în jurul unei mese de sărbătoare. Ciocneau ouă roşii. De la părinţi ştiu legenda că, pe când Iisus era chinuit pe cruce, Maria, mama Sa, a plecat la Pilat cu un coşuleţ de ouă cu gândul că în acest fel să-l înduplece să-l ierte pe Fiul său. La un moment dat, a obosit şi s-a aşezat la umbra unui copac să se odihnească şi, când s-a ridicat, a văzut că ouăle din coş se înroşiseră. Şi-a dat seama că fiul, Iisus, deja murise. „Ouăle roşii semnifică jertfa Mântuitorului, sângele vărsat şi bucuria Învierii, le spun aceştia nepoţilor.

Alexandru şi Elisabeta au nouă nepoţi şi patru strănepoţi. Tot pe timpuri, dimineaţa, în prima zi de Paşti, copiii se spălau cu apă în care se punea un ou roşu şi un bănuţ. Se spunea că oul roşu are puteri miraculoase de îndepărtare a bolilor, fiind purtător de bine, sănătate şi noroc. „Încercăm să prelungim tradiţiile, căci fără viitor nu-ţi poţi face prezentul”, mai spune fermierul.

La despărţire, acesta ţine să le ureze Paşte Fericit tuturor cititorilor JURNALULUI, să fie optimişti şi să creadă într-un trai mai bun, care e posibil, spune el, cu condiţia ca fiecare să-şi facă conştiincios munca.

Svetlana Corobceanu