„Guguță va juca și vara, în fiecare duminică”

Interviu cu Gabriela Lungu, actriță, regizor, director al Teatrului Municipal de Păpuși „Guguță”

 

– Dragă Gabriela Lungu, ce-ți povesteau bunicii despre jocurile din copilăria lor?

N-am avut niciodată discuţii cu bunica (am avut parte doar de una) despre copilăria ei. Bunica îmi citea doar poveşti.

– Cum crezi, prin satele, târgurile moldovenești din secolele 18-19 se jucau scenete cu marionete?

Cu siguranţă, da. De aici şi tradiţia de a merge prin localităţi cu hârzobul, acea lădiţă cu păpuşi, care îi distra pe oameni. Hârzobul aducea realitatea vieţii, cu problemele și nevoile zilei, prin păpuşi se făcea o critică voalată la adresa metehnelor sociale.

– Specialitatea de păpușar ți-ai ales-o singură ori ea te-a ales?

M-a ales ea şi nu regret.

– De când activezi la Teatrul Municipal de Păpuși „Guguță”? Chiar de la deschidere?

Chiar… de dinainte de fondare. Victor Ştefaniuc ne-a ales încă de pe băncile Liceului Teatral nr. 2 de pe atunci, în ideea fermă de a fonda Teatrul „Guguţă”. Noi, desigur, nici nu bănuiam.

– Spectatorii voștri de azi se deosebesc de cei din 1992, anul fondării Teatrului „Guguță”?

Da. Le-au crescut cerinţele, fără a pierde din naivitatea şi sinceritatea lor.

– Cine vă confecționează păpușile pentru scenă?

O echipă întreagă: pictorul scenograf, lemnarul, butaforul, sculptorul, pictorul, croitorii, mecanicul, actorul. Ne bucurăm că le avem pe toate chiar în teatru, acasă la „Guguţă”.

 – Câte spectacole aveți în repertoriu? Care sunt cele mai recente?

Peste 50, unele nu se mai joacă. Fluctuația de cadre printre actori, din păcate, e mare, din cauza salariilor foarte mici. Ultima premieră a fost „Sipeţelul fermecat” de Aurica Plăcintă. Celelalte titluri le găsiți pe site-ul teatrului sau pe pagina sa de facebook.

– Le prezentați copiilor, de regulă, spectacole vesele, pline de voie bună, dar unele sunt ușor melancolice, le dau de gândit privitorilor. De exemplu, spectacolul „Luceafărul” e foarte frumos, cu imagini și personaje misterioase, îi emoționează pe cei mici, dar și pe cei maturi, spectatorii simt un nod în gât, îi atinge suferința Cătălinei, a Luceafărului. Dumneata interpretezi rolul Cătălinei. Cum te-ai apropiat de acest material dificil?

Regia spectacolului „Luceafărul” îi aparţine regretatului Victor Ştefaniuc, anul premierei – 2007. Nu mi-a fost uşor. Fiind o actriţă de caracter, la repartizarea rolurilor am avut o stare de şoc. Era prea diferit acest rol de felul meu de a fi. Realizam că sunt necesare eforturi deosebit de mari, de aici şi teama că nu voi putea face faţă. Provocarea a fost nu doar pentru mine, ci şi pentru întreaga echipă de creaţie: dramaturg, compozitor, regizor, actori. Toţi ne-am asumat riscul de a aduce o operă atât de complexă în teatrul de păpuşi. Mă bucur că ne-a reuşit. De altfel, suntem teatrul care pentru prima dată, în tot spaţiul românesc, a „coborât” Luceafărul în inimile copiilor. Rolul Cătălinei trăiește în mine, acum o simt mai profundă.

 – Am văzut că o țineai pe păpușa Cătălina la piept, ca pe un copil. Pentru tine, păpușile sunt vii?

Păpuşile sunt vii. Atunci când dăruieşti dragoste şi afecţiune, neapărat eşti răsplătit. Iată de ce, înainte de spectacol şi după, ne încurajăm una pe alta, eu pe Cătălina și ea pe mine, şi facem o echipă. Păpuşile sunt cele care ne ajută să le plăcem spectatorilor, iar visele noastre devin realitate.

– Ce spectacol ați jucat în cadrul Festivalului Internațional al Teatrelor de Păpuși „Sub căciula lui Guguță”? Din ce țări au venit teatrele participante la acest festival?

Am jucat în festival „Luceafărul”, pentru că în el este prezent şi ca voce maestrul Victor Ştefaniuc, care anul acesta ar fi împlinit 70 de ani. Alături de noi, la ediţia aniversară au fost teatre din România, Rusia, Ucraina, Belarus, Lituania, Ungaria, China, Franţa, Bulgaria, Kazahstan.

– Ediția curentă, a IX-a, a festivalului a fost consacrată celor 25 de ani ai Teatrului „Guguță”. Cum era trupa „Guguță” cu 25 de ani în urmă? Cum e acum? Cine dintre actorii din acea perioadă a începuturilor a rămas până acum în trupă?

Avem o trupă bună şi în creştere (nu doar numerică). Dintre actorii de la începuturi au rămas Lucia Zmuncilă și Gabi Lungu, cea care vă vorbește. Modest, nu? Adică foarte puţini.

– Câți actori aveți acum în colectiv? Mulți pleacă peste hotare? Cine a plecat în ultimul timp?

La ora actuală, avem în trupă 18 actori. În perioada de vară, a concediului, mai mulţi actori pleacă la muncă peste hotare, majoritatea revin. Dar, din păcate, actori foarte buni au fost nevoiţi să rămână în străinătate, unii pentru totdeauna – Viorica Vicol, Vasile Palea, Vitalie Garştea, Vasile Ţurcanu.

– Migrația influențează publicul? Avem prea puțini copii în Moldova?

Ne pare rău să recunoaştem, dar aşa este. Doar în Chişinău avem un număr mai mare de spectatori, prin sate e jale.

– Cum păstrați memoria lui Victor Ștefaniuc? Ce acțiuni consacrate lui au avut loc recent la „Guguță”? Ce spectacole ale lui păstrați în repertoriu? Țineți legătura cu fiica lui, talentata păpușăreasă Victoria Ștefaniuc, stabilită la Paris?

Întreaga ediţie din acest an a Festivalului Internaţional al Teatrelor de Păpuşi a fost dedicată maestrului Victor Ştefaniuc. Prezenţa vocii lui în festival nu a fost întâmplătoare. Avem stabilită deja o tradiţie de a începe orice stagiune teatrală cu spectacolul „Luceafărul”. De ziua lui de naştere, 7 aprilie, şi de ziua plecării dintre noi, 21 februarie, mergem la locul odihnei lui de veci, pentru a-i aduce un omagiu. Tot în amintirea lui Victor Ştefaniuc, pe faţada teatrului a fost instalată o placă comemorativă. Iar spectacolele montate de el sunt păstrate cu pietate şi jucate până în prezent. În ceea ce priveşte legătura cu Victoria Ştefaniuc, pot să vă spun că Vicuţa face parte din familia noastră.

– Cum își va petrece vara Teatrul „Guguță”?

Ca de obicei, nu închidem ușile teatrului în decursul verii. Vom juca în fiecare duminică, așa că îi așteptăm pe cei mici. O să ne facem și timp de odihnă pentru păpuşi, dar nu-i vom uita pe copii, ne vom întâlni duminicile cu ei.

– La toamnă veți pregăti o nouă premieră? Veți merge la festivaluri?

Vom pregăti chiar în toiul verii două spectacole noi. Deci, nu va fi doar o premieră, ci două! Cât ne odihnim, mai şi montăm. Urmează să fie „scoase din cuptor” spectacolele „Parte dreaptă” de Nicolae Rusu şi „Harap alb” de Ion Creangă.

Toamna, vom participa la cinci festivaluri internaţionale, din Ucraina şi România.

– În final, te rog să formulezi un mesaj pentru copii și adulți – de ce să vină la teatru?

Toată lumea înţelege că trebuie să meargă la teatru, știe că este important, dar… nu prea merge. De ce trebuie să o facă? Răspunsul e simplu. Dacă nu mergi la teatru, nu poţi fi bun… de nimic.

– Mulțumesc pentru interviu și mult succes!

Interviu de Irina Nechit

The following two tabs change content below.