Groparii

„Tare-s mulţi candidaţi, nici nu-i cunosc pe toţi, să vină să ne spună ce pot, cum pot, căci aici suntem mulţi. Să-i audă toţi, şi cei vii, şi cei morţi”

dsc_3958nadeajda-roscovanu-photo

În campania electorală, morţii sunt pomeniţi la fel de des ca la Paştele Blajinilor. Viii se întreabă dacă vor participa ori nu aceştia la votare, vor fi sute, mii? Pe cine îi vor susţine? Mergem noi la urnele de vot ori îi lăsăm pe ei? Se discută despre morţii din listele electorale nepurificate la televizor şi în transportul public. CEC nu a comentat deocamdată situaţia. Mai marii zilei îi păstrează în vizor.

La poarta celui mai mare cimitir din Europa, „Sfântul Lazăr” din Chişinău, ne întâlnim marţi dimineaţă cu vreo zece gropari. Fumează relaxaţi aşezaţi pe băncile de la intrare. Sfătoşi şi zâmbăreţi, îşi înşfacă hârleţele şi dispar imediat ce află că suntem de la presă. Nici nu ascultă întrebările. Aud doar: „Am vrea să discutăm despre apropiatele alegeri…”.

Comisia Electorală Centrală (CEC) a anunţat că în R. Moldova există 3.237.032 de alegători în condiţiile în care numărul populaţiei este în continuă descreştere. O investigaţie RISE Moldova a dezvăluit numele a sute de persoane decedate care se regăsesc în listele electorale. Reporterii au verificat peste 300 de persoane decedate, dintre care 100 pot să voteze. Fostul vicepreşedinte al CEC, Ştefan Urâtu, a recomandat efectuarea unui audit al Registrului de Stat al Alegătorilor și al listelor electorale pentru a stabili numărul exact al alegătorilor la nivel național.

Îi găsim la fundul unei gropi ori muncind de zor la câte un cavou. Caută spre noi cu năduf. Cei mai mulţi se ruşinează de profesia lor. Cei care clădesc cavouri ţin să precizeze că ei nu sunt „gropari”. Primul, nea Grigore, un bărbat de 55 de ani originar din Chişinău, acceptă să vorbească. Îşi aprinde o ţigară. Îi vedem doar capul deasupra gropii. Îl întrebăm dacă e dispus să meargă la alegeri şi cum ar trebui să fie viitorul preşedinte ca să-l voteze. Stacojiu din cauza soarelui dogoritor, nea Grigore îşi scoate chipiul şi îşi şterge fruntea de sudoare. „Să fie un om deştept şi să ne scape de bandiţi”, spune el după câteva clipe de reflecţie. „Să aibă respect pentru noi, oamenii simpli, şi să fie cu teamă de Dumnezeu, căci, până la urmă, toţi ajungem aici”, arată el spre mormintele din imediata apropiere. Voia întâmplării face ca unul dintre acestea să aparţină tatălui lui Ilan Şor, Miron.

Luxul blajinilor

Masă, scaune, vaze din marmoră, spre care caută profilul de pe placa funerară a unui bărbat cu înfăţişare de preşedinte de soviet sătesc, toate acestea împrejmuite cu un gard somptuos din metal forjat. Nea Grigore ar trebui să muncească mai multe vieţi gropar ca să-şi facă un astfel de cavou. A crescut patru copii, principala lui bogăţie. Astăzi, toţi lucrează în Italia. Are şi un nepoţel. Se roagă să vorbească limba română, să se poată înţelege când vor reveni la baştină. Speră ca fiii şi nepotul să se stabilească cu traiul în R. Moldova. E nevoie doar de nişte locuri de muncă mai bine plătite, pe care tot promit să le deschidă cei care aspiră la putere. În calitate de gropar, primeşte un salariu de circa 5000 de lei. Sapă în jur de zece gropi pe zi. Dar sunt zile în care sapă şi câte 15 şi chiar câte 18. „Cum vă explicaţi faptul că morţii ajung să voteze?”, îl întrebăm noi. „Nu-i de mirare”, afirmă groparul. Îşi aminteşte că aceştia au votat şi pe timpul lui Voronin. „Noi îi îngropăm cum trebuie. Numai cei din Parlament ştiu ce fac”.

Unde-i miliardul?

La o aruncătură de băţ de nea Grigore, ne întâlnim cu alţi doi bărbaţi care clădesc un cavou: „Participăm la alegeri, dar a lehamite. N-am crezut niciodată în promisiunile lor. Decât la votare, mai bine vin aici şi lucrez”, ne spune nea Ion. „Şi se duc morţii şi votează în locul nostru…”, îi reproşează colegul lui mai tânăr. „Lor le vine mai uşor să aleagă. Li-i totuna. Noi însă numai ne gândim la Lupu, Ghimpu şi Filat şi ne cuprinde furia. În 2009, am sperat, am crezut. Ei însă s-au c…at în credinţa noastră. Unde-i miliardul?… Acum să-i aleagă aceştia”, arată spre mormintele de pe întinderea nemărginită groparul.

Ceva mai încolo, auzim vorbe, dar nu zărim pe nimeni. În spatele unei movile de pământ facem cunoştinţă cu nea Vladimir, un gropar cu pălărie de soare care munceşte alături de Vasile, un tânăr scund cu chipiu verde. Ne interesăm ce simte un gropar din moment ce morţii în Moldova ajung să fie folosiţi la alegeri. „Şi ce dacă-s morţi, n-au dreptul să voteze?!”, se întreabă Vasile. Bate într-un perete: „Pe cine votezi anul acesta, bre?”. Linişte. „Gluma-i glumă, face o mină serioasă nea Vladimir, dar am auzit că morţii chiar votează. Nici nu mă miră. Credeţi că locuim într-un stat civilizat? A fost tras cineva la răspundere pentru fraudă în 2009?… Ne vom mai gândi pentru cine să votăm. O să ne sfătuim cu soţia, neamurile. Schimbări însă nu vedem”, conchide acesta. Groparii se plâng că fac un lucru greu, dar primesc un salariu care abia de le ajunge să supravieţuiască. „La Moscova câştigam mai bine”, precizează Vasile. Cât despre profilul viitorului preşedinte: „Tare-s mulţi candidaţi, nici nu-i cunosc pe toţi, să vină să ne spună ce pot, cum pot, căci aici suntem mulţi. Să-i audă şi viii şi morţii”.

Numarul alegătorilor e în creștere

Comisia Electorală Centrală (CEC) a anunţat anterior că în R. Moldova există 3.237.032 de alegători în condiţiile în care numărul populaţiei este în continuă descreştere. O investigaţie RISE Moldova a dezvăluit numele a sute de persoane decedate care se regăsesc în listele electorale. Reporterii au verificat peste 300 de persoane decedate, dintre care 100 pot să voteze. Fostul vicepreşedinte al CEC, Ştefan Urâtu, a recomandat efectuarea unui audit al Registrului de Stat al Alegătorilor și al listelor electorale pentru a stabili numărul exact al alegătorilor la nivel național.

The following two tabs change content below.