Grigore şi Liuba Cangea îşi dezvăluie secretele unei căsătorii de invidiat

Cine a spus că dragostea durează doar trei ani? Grigore şi Liuba Cangea şi-au spus „da” în faţa altarului cu 55 de ani în urmă. După aceea au apărut în rol de miri la nunta de argint, apoi la nunta de rubin, şi-au spus „da” şi la nunta de aur, recent, au sărbătorit nunta de smarald. Îşi fac deja planuri pentru nunta de ametist, pe care o vor face peste cinci ani.

Grigore Cangea şi soţia sa s-au întâlnit când ea avea doar 18 ani. Pe lângă faptul că trebuia să-i placă fetei, tânărul trebuia să intre în graţia tatălui

Soții Gancea

Soții Gancea

acesteia, Iacob Ţurcan. Proaspăt întors din Siberia, bărbatul l-a măsurat cu o privire severă din cap până în picioare. Ştia deja din ce neam este Grigore, că nu este vicios şi că este şofer, profesie prestigioasă pe la sfârşitul anilor 1950. I-a spus ora exactă la care să-i aducă fata de la joc. N-a întârziat niciun minut. L-a tot supus încercărilor câteva luni la rând: „Unde iei fata? Iată ora la care să i-o aduci”.

În sfârşit, tatăl fetei a recunoscut, Grigore i-a plăcut de la prima vedere. Fata a răsuflat uşurat, să fi încercat să spună că nu-i place!

O familie unită

I-am vizitat într-o zi frumoasă de toamnă. Şi chiar dacă afară era soare, gazda a insistat să intrăm în casă. Aici ne înconjoară o mulţime de fotografii. De la o ceremonie la alta, cercul familiei Cangea e în creştere. La nunta de argint, alături de miri, apar în poze copiii, fiul Iacob şi fiica Natalia, la cea de aur – nepoţii, iar la nunta de smarald – cercul familiei e completat de primul strănepot, Alexandru.

În curând, pe lume va veni şi cel de-al doilea strănepot. Aceste fotografii sunt înconjurate de cele ale părinţilor şi ale bunicilor soţilor Cangea. Delicată ca un porţelan chinezesc, Liuba Cangea poartă o tunsoare scurtă, bucle lejere de culoare castanie, sprâncene frumos arcuite, manichiura îngrijită, două şiraguri de mărgele îi dau un plus de eleganţă.

Deşi cei doi soţi sunt la vârsta când au strănepoţi, nu le place să li se amintească de vârstă. „Vine câte unul la poartă şi mă întrebă: ‘Moşneagu’ e acasă?’. Mă dau mai aproape, îl privesc în ochi şi îl întreb: ‘Care moşneag?… Dar ştii, tu, că de pe obrazul soţului meu poţi bea apă ca din lingură? Atât de îngrijit e. Încă nu se ştie cine e moşneag! În ograda mea nu e niciun moşneag”, spune femeia. Aşezat la celălalt capăt al mesei, nea Grigore îşi ascultă cu atenţie soţia, tace şi încuviinţează.

Secretul tinereţii fără bătrâneţe

Soţii Cangea fac gimnastică în fiecare dimineaţă. Doamna Liuba ne arată că atinge pământul cu mâna fără a-şi îndoi genunchii. Dimineaţa, împreună duc capra la păscut, seara, împreună o aduc. Merg întotdeauna la braţ. Uneori chiar se îmbrăţişează. Se miră doar cei care nu sunt de prin părţile locului. Orice gospodar se simte onorat să-i aibă ca invitaţi la ceremonii. „Ştim o sumedenie de romanţe româneşti. În plus, ne place să dansăm”, ne spune bărbatul.

O mare parte de timp o petrec în atelierul fiicei lor, Natalia Cangea, cunoscut meşter popular, membră a Uniunii Meşterilor Populari din R. Moldova.

Încolţită de sovietici

Pe masa special pregătită pentru vizita noastră stă un pahar şi o farfurie goală. Nu întotdeauna s-au simţit bogaţi şi împliniţi. Femeia a copilărit în Siberia. Acasă, în satul de baştină, Mateuţi, Rezina, aveau o dugheană şi mai multe pământuri. Tatăl a fost primar în timpul administraţiei române. A fost arestat mai întâi el, în 1945. Patru ani mai târziu, au fost ridicaţi mama şi copiii. Încă din remorca maşinii au văzut cum le sunt cărate lucrurile din casă. Farfuria şi paharul sunt unicele obiecte salvate din vremea de până la deportări.

Liuba Cangea.

Liuba Cangea.

În Siberia şi-au început viaţa de la capăt. În 1950 şi-au ridicat o bodegă din chirpici de pământ amestecat cu iarbă, pe care mama ei a uns-o cu humă albă şi i-a făcut brâu negru din amestec de humă şi zgură.

„Îmi amintesc ca azi două rânduri de case: primele erau casele ruşilor, acestea nu erau unse, apoi urmau casele moldovenilor, albe şi cu brâie negre. Cei din pază scrâşneau şi spuneau: „Vezi, culacii nici în Siberia nu au linişte, trebuia duşi mai departe”, lăcrimează evocând aceste amintiri doamna Liuba. Mama sa, o femeie firavă şi bolnavă, a fost obligată să lucreze la o fermă de porci. Copiii, când nu erau văzuţi de nimeni, se apropiau şi îşi potoleau foamea din treuca acestora. Au supravieţuit cu greu. S-au întors la baştină în 1957.

Casa lor a fost transformată în şcoală, bibliotecă, apoi a fost distrusă. Au venit la Zolonceni, unde, cu timpul, şi-au construit o casă nouă, una dintre cele mai frumoase gospodării.

N-au reuşit ne distrugă

„Liuba mi-a plăcut cum am văzut-o. Şi apoi toată viaţa am fost mândru că sunt soţul unei femei atât de frumoase. La nuntă, prin părţile locului, bărbaţii se aşezau de o parte a mesei, iar femeile de cealaltă. Noi ne-am aşezat mereu alături. Unii ironizau că mă ţin de fusta soţiei. Îi lăsam să râdă. S-ar fi ţinut şi ei dacă ar fi avut o femeie atât de frumoasă”, spune nea Grigore. Vorbele sale sunt completate de ale soţiei.

„Dumnezeu ne-a ajutat să fim mereu împreună, alături de fiica, Natalia, nepoţi. Sărbătorim fiecare aniversare legată de ziua nunţii, pentru că ne place viaţa. Le arătăm un exemplu frumos nepoţilor. Pe strănepot şi mama lui, când s-au întors de la maternitate, i-am întâlnit cu un covor aşternut de la poartă până în prag. E primul lui drum în casa noastră. Doar fiind uniţi suntem puternici. Ei n-au reuşit să ne distrugă”, arată doamna Liuba, spre farfuria, paharul care au trecut prin Siberia, spre puţinele poze de pe tărâmul frigului.

„Nu înţelegem părinţii care pleacă azi departe de copiii lor, pentru cinci, zece ani. Să nu-i iei copilului faţa între palme, să nu-i transmiţi dragostea şi căldura de părinte. Să nu-l petreci şi să nu-l întâmpini de la şcoală. Să nu-i cunoşti grijile. Să nu-l îndrumi pe calea cea dreaptă. Nu există scuze pentru o atare înstrăinare”, mai spune ea. Îi lăsăm în pragul casei alături de câinele şi pisica răsfăţată a familiei. Sprijiniţi unul de braţul celuilalt, ca într-un toiag. Mereu zâmbitori. Învingători.

Svetlana COROBCEANU

The following two tabs change content below.
Sergiu Niculiţă

Sergiu Niculiţă

Sergiu Niculiţă

Ultimele articole de Sergiu Niculiţă (vezi toate)