Grigore cel înviat din morţi

Se atingea pentru prima dată de o fată care îl invita în casa ei să-l înveţe ce e dragostea

Aşa se întâmplă întotdeauna. Vestea că i s-a pierdut feciorul aflat la studii a venit într-o noapte, aşa cum veneau toate nenorocirile în neamul lor. Atunci când bunicii şi părinţii au fost ridicaţi în Siberia, în puterea nopţii, au venit călăii şi i-au strămutat din cuibul strămoşesc. Vestea despre moartea celui mai mare fecior în Afganistan tot noaptea i-a lovit. Şi iată tot noaptea a venit primarul să se intereseze dacă n-a venit cumva Grigore acasă de la colegiu.

Miraţi şi supăraţi, oamenii, treziţi din somnul dulce, au întrebat şi s-au întrebat: „De ce să vină? Noi i-am trimis şi bani şi de mâncare, să stea acolo să înveţe”. Şi mai mirat primarul le-a spus că directorul colegiului l-a anunţat că Grigore nu s-a arătat la ore o săptămână. Părinţii s-au cutremurat dintr-o dată. „Nu se poate!”, au strigat într-un glas şi, ca la comandă, s-au îmbrăcat repede şi au ieşit la şosea, aşteptând primul autobuz.

Adevăr le spusese primarul. La colegiu, de o săptămână, nu se ştia nimic despre Grigore. Administraţia instituţiei a crezut că a plecat acasă să-şi ajute părinţii la strânsul roadei. Nimeni dintre colegi nu ştia unde a dispărut. Nici cei doi cu care stătea în gazdă nu ştiau. Ieşise din casă, spunându-le că se duce la magazin şi nu s-a mai întors nici în noaptea ceea, nici a doua zi, nici a treia… nici a şasea.

Şi au încremenit dintr-o dată părinţii, neştiind ce să creadă. Au anunţat poliţia. Îl căutau pe la toate iazurile, pe la gropile de gunoi, prin pădure. Şi când căutările nu mai lăsau loc niciunei speranţe, bieţii părinţi, disperaţi, au hotărât să-i facă prohodul. S-au pregătit aşa cum te pregăteşti de petrecerea pe ultimul drum a unui mort. Au chemat preotul şi i-au făcut toată rânduiala. Aşa ca la mort, preotul a rostit rugăciunile slujbei de înmormântare, corul a cântat „veşnica pomenire”.

Cu lacrimi în ochi, sub privirile îndurerate ale sătenilor, s-au împărţit pomenele. Tuturor colegilor de grupă li s-a dat de pomană câte o cămaşă. Cu lacrimi în ochi, părinţii îndoliaţi au invitat lumea la praznic, îndemnându-i să servească din bucate de sufletul lui Grigore. L-a plâns tot satul unit în durere pe Grigoriţă cel frumos, care n-a avut norocul să termine studiile, să ajungă mire şi gospodar la casa lui şi să le aducă părinţilor nepoţei…

Mortul a înviat

Dar câte nu se întâmplă pe lumea asta! După nouă zile de la prohod, părinţii au mai făcut un praznic. Şi aşa cum stăteau ei cu poftiţii la masă, deodată s-a făcut tăcere. Tremurând de emoţie, însoţit de colegi, slăbit şi palid la faţă, a intrat în ogradă… Grigore. Lumea adunată a muţit de uimire. Aşa ceva nu se mai pomenise vreodată în satul lor. Au oftat toţi uluiţi şi nu ştiau ce să facă – să râdă sau să plângă.

Mama simţea că nu poate face nicio mişcare. Se uita când la meseni, când la Grigoraş al ei. Nu auzea tăcerea celor din jur, iar mesenii nu ştiau ce gândesc aceşti părinţi după atâta plâns şi dacă mai au puterea să se bucure. Şi când băiatul cu capul plecat s-a apropiat şi, îngenunchind în faţa lor, le-a cerut iertare, lumea n-a ştiut ce să spună şi ce să creadă. Unul câte unul, s-au ridicat tăcuţi de la masă şi s-au dus pe la casele lor…

Ce se întâmplase cu Grigore şi unde dispăruse?

Grigore era un băiat frumos la 17 ani. Era cel mai frumos din colegiu. Era atât de vesel şi frumos încât oftau fetele din colegiu după el. Pusese ochii pe el şi o fată din oraş mai mare cu câţiva ani decât el, care îi tot aţinea calea. În seara aceea când ieşise din casă, n-a mai ajuns băiatul la magazin. Frumoasă şi strălucitoare, cu ochii plini de scântei, îi ieşise în cale fata. S-a gudurat ca o pisică pe lângă el şi l-a poftit în apartamentul său, situat la o margine de oraş. La 17 ani, Grigore se atingea pentru prima dată de o fată care îl invita în casa ei să-l înveţe ce e dragostea. Ca şi hipnotizat, a urmat-o. Fata toată numai ispită şi foc a ştiut să trezească dorinţele pătimaşe ale adolescentului încât acesta a uitat de toate pe lume. Mai bine de o lună fata de oraş şi-a legănat şoldurile frumos şlefuite şi sânii grei prin faţa băiatului de la ţară, care-şi pierduse minţile.

Şi nu ştia băiatul că, până la el, fata aceasta cu trupul atât de frumos sculptat de Dumnezeu sau poate de diavol mai zdrobise şi alte inimi. Şi nu ştia băiatul că dulceaţa iubirii poate stoarce într-o lună toată vlaga din el, lăsându-l cu minţile rătăcite. Avea să se trezească din nebunia lui în zorii unei dimineţi, după o noapte de dragoste, când s-a privit în oglindă. Trupul lung de băiat frumos i se subţiase, ochii lui negri erau plini de cearcăne, iar faţa era palidă ca la un bolnav. A privit spre adorata pofticioasă, care şi prin somn îşi unduia chemătoare şoldurile şi sânii pe sub cămaşa de mătase roşie, s-a îmbrăcat şi a ieşit puşcă din casă.

Nu i s-a mai arătat în cale

A tras aerul proaspăt al dimineţii reci de toamnă în piept şi, abia ţinându-se pe picioare, a luat-o pe jos spre gazda lui. Frigul dimineţii îl trezise parţial din beţia sentimentelor. Când l-au văzut colegii de gazdă, s-au speriat. Nu ştiau ce să creadă: că e vedenie în faţa lor ori e chiar Grigore în carne şi oase. Unul dintre colegi a intrat în panică, văzuse moartea de aproape.

Totul în jurul lui părea ciudat şi dacă nu l-ar fi apucat celălalt coleg de braţ şi nu l-ar fi lovit tare peste faţă, ar fi căzut la pământ fără suflare. Şi-au venit în fire abia după ce Grigore i-a rugat să-l ierte şi a prins a le povesti de-a fir a păr cum a devenit captivul fetei cu ochii plini de scântei, despre care aveau să afle mai târziu că mai era numită şi şerpoaica oraşului şi era blestemată de multe femei cărora le vânase bărbaţii, aşa cum îl vânase şi pe Grigore.

În ziua aceea, cel pierdut fără veste s-a înfăţişat în faţa directorului. Acesta, după ce l-a ascultat, l-a certat cu severitate, apoi l-a avertizat câ îl va da afară. Dar, până la urmă, n-a făcut-o, l-a iertat. Şi tot în timpul acela s-a întâmplat că un alt coleg de-al lor să moară de inimă şi să fie petrecut cu adevărat de toată grupa pe ultimul drum.

Iar Grigore şi-a continuat studiile, fiind un elev silitor şi ascultător pe toată perioada învăţăturii. Nebuna cu ochi de scântei nu i s-a mai arătat în cale, dar nici el n-a mai căuta-o. Şi-a văzut de studii, apoi de serviciu şi părinţi. La 25 de ani, s-a căsătorit cu o fată din sat cu care trăieşte în pace şi înţelegere până în ziua de azi.

(Auzită de la unul din foştii colegi de gazdă)

Nina Neculce

 

The following two tabs change content below.