Greu de iertat, greu de uitat

Cu una făcea copii, iar cu cealaltă, dragoste pătimaşă

În ziua aceea, Vasilisa se întorcea de la fabrică foarte necăjită pentru că dimineaţa Serghei îi aruncase vorbe grele. Nu putea înţelege ce se întâmplă cu soţul ei de la o vreme. Ba mâncarea nu-i gustoasă, ba rochia pe care o îmbracă nu-i place, ba i se reproşa că nu are grijă de copii. Dimineaţă însă, culmea! După ce a înjurat-o ca la uşa cortului, a trântit cu pumnul în masă şi i-a hotărât: „De azi înainte, nu mai ai ce căuta la lucru! O mamă şi o soţie adevărată trebuie să stea acasă să aibă grijă de soţ şi copii”.

„Ciudat! Foarte ciudat!”, îşi zicea Vasilisa, întrebându-se ce să facă? Doar îl aşteaptă întotdeauna cu mâncare caldă, spală, calcă, apartamentul îl menţine în ordine, copiii sunt îngrijiţi. De ce să-i interzică să mai meargă la fabrică?! Cuprinsă de aceste gânduri, s-a dus la buna ei prietenă la serviciu să-i ceară sfatul. „Eu cred că Serghei are dreptate. Dacă îţi aduce de toate, la ce-ţi mai trebuie să munceşti? La naiba cu plăcerea pe care ţi-o oferă munca de pictoriţă la o fabrică de confecţii!”, i-a spus Fevronia.

Biata Vasilisă nu ştia că toată povestea cu statul acasă venea chiar de la scumpa prietenă, care era amanta soţului său de câţiva ani şi care voia ca femeia să stea închisă în casă ca nu cumva să descopere le taina.

Prietene din copilărie

Dar s-o luăm mai de departe. Vasilisa s-a născut într-un sat de la  nordul republicii. Rămasă fără părinţi din fragedă copilărie, a crescut cu bunica, având-o mereu în preajmă pe Fevronia care locuia peste drum de casa lor şi cu care a stat într-o bancă în toţi anii de şcoală. Erau nedespărţite. Îşi spuneau una alteia toate secretele. După absolvirea şcolii, în 1987, unchiul Vasile, stabilit cu traiul la Surgut, Federaţia Rusă, a invitat-o să-şi continue studiile acolo. A mers şi Fevronia cu ea. Studiau la instituţii de învăţământ diferite, dar locuiau împreună la unchiul Vasile, învăţându-se să se bucure de viaţă în marele oraş din Siberia.

Vasilisa studia la un colegiu industrial de arte, iar Fevronia, la un colegiu de medicină. Chiar din primul an de studii, un coleg îi făcea cu insistenţă curte Vasilisei. Ea nu se uita la el, nu-i dădea nicio atenţie. Îi era antipatic. Deşi colegii credeau că până la urmă o să-l îndrăgească pe nenorocitul îndrăgostit, pe la finele studiilor, Vasilisa s-a măritat cu altul.

În câteva săptămâni s-a aranjat totul. Unchiul i-a făcut cunoştinţă cu Serghei, proprietarul unei mici întreprinderi de prelucrare a lemnului. Fata s-a îndrăgostit până peste urechi de flăcăul chipeş. Şi tânărul părea îndrăgostit de domnişoara înaltă şi drăguţă. Şi foarte rapid s-a făcut şi nunta. Vasilisa avea 20 de ani, iar Serghei, 27. După absolvirea colegiului, tânăra soaţă a fost repartizată la o fabrică de confecţii. Îi plăcea foarte mult munca ei de pictoriţă. Fevronia era mai puţin pasionată de munca la maternitate. Încă nu-şi găsise un prieten statornic şi nici gând de măritiş nu avea, continua să fie mereu în preajma tinerei familii.

Nici gând de măritiş

Şi uite aşa, de la o întrevedere la alta, cum se întâmplă adesea şi prin alte familii, Serghei s-a îndrăgostit de Fevronia. I-a cumpărat un apartament cu o cameră într-o altă zonă a oraşului, unde îşi ţeseau orele, iar uneori şi nopţile de dragoste. Se împărţea omul între două femei – cu una făcea copii, iar cu cealaltă, dragoste pătimaşă. Vasilisa nici nu bănuia că soţul ei o înşală cu cea mai bună prietenă. Şi nici comportamentul Fevroniei nu dădea de bănuit. Era ca membru al familiei. Foarte des aducea cei doi copii de la grădiniţă, ieşea cu ei la plimbare, le cumpăra tot felul de jucării, participa la toate sărbătorile de familie.

Dar ulciorul nu merge de multe ori la apă. De ziua de naştere a celui mai mic, care a fost marcată la o săptămână după dimineaţa cu vorbe de ocară, Vasilisa avea să-şi surprindă soţul sărutând-o cu foc pe Fevronia. Peste o zi, l-a găsit în cabinetul prietenei la maternitate. Şi-a stăpânit cu greu ameţeala. Abia atunci a înţeles de ce soţul o brutaliza, căutându-i mereu nod în papură. A copleşit-o o stare foarte ciudată. Se întreba, înghiţindu-şi lacrimile: „De ce credeam că nu pot trăi fără el? De ce m-a trădat prietena în care am avut atâta încredere?”.

Nu avea cine să-i şteargă lacrima şi să-i mângâie durerea. Unchiului nu i-a spus nimic. Timp de o săptămână, şi-a făcut în taină bagajele, s-a concediat de la fabrică şi, fără să le spună un cuvânt celor doi iubiţi, a plecat cu tot cu copii în or. Tiumen. În Moldova, nu mai avea la cine se întoarce. Bunica îi murise.

La Tiumen, l-a întâlnit pe colegul îndrăgostit

Străină într-un oraş necunoscut, Vasilisa a avut de înfruntat multe greutăţi. Şi tocmai când se afla pe culmele deznădejdii, Dumnezeu i l-a scos în cale pe un fost coleg de colegiu care şi după cinci ani rămase credincios sentimentelor sale. Vasilisa nu avea de ales, a închis ochii şi s-a căsătorit cu el, chiar dacă, cum vă spuneam, îi era antipatic.

Dar pofta vine mâncând. Marea dragoste a lui Vladimir a deşteptat fiori calzi şi în sufletul ei. Plină de bunătatea lui Dumnezeu era viaţa alături de noul soţ. Şi soarele devenise mai luminos, şi lumea, mai bună. Vladimir, care era un bărbat fără cusur, a făcut-o să uite de viaţa de coşmar pe care o trăise în cei câţiva ani de căsnicie nefericită cu Sergiu.

Însă convieţuirea plină de respect şi înţelegere ce părea să nu mai aibă sfârşit, a fost curmată de un accident de maşină care i-a luat viaţa lui Vladimir după 15 ani de adevărată fericire. Rămasă văduvă cu trei copii la 42 de ani, Vasilisa priveşte la viaţă cu curaj. A gustat din esenţa fericirii şi acum înmulţeşte binele şi frumosul din jur. Cu Serghei şi Fevronia a rupt definitiv relaţiile. Nu s-au văzut din ziua când şi-a luat divorţul. Şi nici nu vrea să-i vadă. Atât ştie de la unchiul Vasile, că nu au copii şi că Fevronia stă mai mult prin spitale. E bolnavă de cancer…

(Auzită de la o rudă de-a Vasilisei, mătuşa Vera din Floreşti)

Nina Neculce

The following two tabs change content below.
Nina Neculce

Nina Neculce