Grăsana din cartier (2)

 


După înmormântare, femeia s-a ciocnit de realitatea crudă – nu mai avea de unde primi un ban. Pensia mamei s-a dus în mormânt și indemnizaţia ei de îngrijire a invalidului la fel. Dar vine o nouă lună, trebuie să achiţi serviciile, să mai trăieşti din ceva şi Tanea s-a speriat grozav.

Pensia mamei se duce în mormânt

A început cu înfrigurare să caute un loc de muncă, dar, vă daţi seama, cum dădeau cu ochii de muntele acela de om, toţi angajatorii nu aveau locuri vacante. În sfârşit, o vecină i-a sugerat să ia pe cineva în gazdă şi să mai caute o modalitate de a câştiga un ban – să îngrijească de vreun copil, să gătească pentru cineva, să vândă în piaţă. Orice activitate e bună, dacă îţi aduce un ban.

Tanea căuta cu înfrigurare. Şi odată, întotdeauna am zis că întâmplarea schimbă multe în viaţa omului, zic, aude ea odată vorbind două femei în piaţă. Una din ele se grăbea acasă să facă plăcinţele şi copturi pentru un restaurant. Spunea femeia ceea că face bani buni şi în acelaşi timp are posibilitatea să îngrijească de cei trei copii ai săi. Aşa i-a venit şi Tanei ideea să coacă prăjituri şi să le propună magazinelor din cartier. Dacă nu se înţelege cu ei, le va vinde la un colţ de stradă, s-a gândit femeia. A cumpărat ce avea nevoie în piaţă şi, până în seară, cu marfa în cufăr, a cutreierat cartierul, trecând peste tot unde s-ar fi putut vinde producţia ei.

Tatiana ajunge femeie de afaceri de succes

E uimitor, dar două magazine au şi încheiat cu ea un contract temporar pentru o anumită cantitate de produse. A doua zi, s-a dus Tanea să-şi ridice banii şi proprietarul a rugat-o să coacă şi alte produse de patiserie. Într-un cuvânt, banii au început a curge gârlă din câteva locuri, produsele Tatianei erau apreciate şi gustate de mulţi cumpărători. Stăteau la rând dimineţile să poată apuca ceva din ce aducea femeia de vânzare. Mai mulţi au cerut de la patron adresa ei de acasă şi o rugau să le coacă fel de fel de dulciuri pentru serbări corporative, zile de naştere, nunţi, cumetrii, aşa că Tanea nu mai reuşea de una singură să facă faţă comenzilor şi a fost nevoită să-şi angajeze ajutoare pe care le plătea cu dărnicie.

 

Un vecin de-al ei ţinea un butic, unde vindea mărunţişuri de tot soiul şi se vede că nu-i prea mergea omului comerţul, aşa că într-o zi s-a apropiat de Tanea şi a întrebat-o dacă n-ar dori să-l ia în arendă pentru cutare sumă. Uite aşa a ajuns ea cea mai căutată femeie în cartier. A început să vândă acolo plăcinte, dulciuri şi biscuiţi de mai multe feluri şi nimeni nu trecea pe alături să nu cumpere ceva.

Slăbeşte şi începe a avea grijă de sine

Norocul ei a fost ca, în cartierul cu pricina, la un moldovean de-al nostru să-i vină un amic din Franţa, şi nu unul oarecare, dar un proprietar de restaurante. Ei bine, a gustat şi franţuzul din ce avea Tanea şi i-au plăcut atât de mult produsele ei că a hotărât să-l ajute pe amicul său să deschidă la Chişinău o afacere cu produse culinare, cu condiţia ca Tanea noastră să fie bucătar-şef.

Ceea ce am uitat să vă spun e că femeia asta cu atâtea griji pe cap, cu alergările ei peste tot unde era întrebată, a început să slăbească. Câte puţin, câte puţin, dar de la 160 de kg a ajuns la o sută. Şi să vedeţi dumneavoastră, lumea a văzut că nu e slută, că are picioare lungi, deşi cam plinuţe, că are ochi mari verzui, iar părul prinsese un luciu sănătos şi era în toate nuanţele toamnei – de la roşu la cărămiziu. Adică acum o observau că e frumoasă şi că e destul de tânără ca să încălzească patul unui bărbat.

În Franţa îl găseşte pe Dumitru

Pentru că avea bani şi o situaţie socială stabilă, Tatiana avea mai multă grijă de sine. Se bucura de tot confortul posibil. Şi-a amenajat şi reconstruit apartamentul, avea maşină, haine scumpe, îşi putea permite călătorii în orice colţ al lumii. Dar tot singură era şi la 45 de ani… Francezul care o lansase în afaceri i-a devenit prieten bun. Se vedeau des când la Chişinău, când la Lion, de unde era el. Odată a invitat-o pe Tatiana într-o călătorie prin Franţa. El, împreună cu familia, cutreiera regiuni mai puţin cunoscute, zicea că, dacă nu-ţi cunoşti ţara, la ce naiba mai trăieşti?!

Iată că în vara acelui an l-a cunoscut pe Dumitru, un bărbat de pe la noi, care lucra în Franţa din 2001. Se dăduse omul drept refugiat politic şi s-a bucurat de acest statut ani la rând. Muncea la o fabrică de cherestea şi avea destul ca să se bucure de toate. Doar nevastă şi copii nu avea. Pentru că vorbeau aceeaşi limbă, pentru că aveau rădăcini comune, s-au apropiat. L-a adus Tatiana acasă şi astăzi sunt împreună…

The following two tabs change content below.
Lidia Bobână

Lidia Bobână