Godism

Pe 26 decembrie 2011, dl Mihai Godea, deputat în Parlamentul Republicii Moldova, a invocat, prin sesizarea adresată Curţii Constituţionale, neconstituţionalitatea procedurii de vot din cadrul alegerilor preşedintelui Republicii Moldova din 16 decembrie 2011, în speţă nerespectarea dispoziţiilor art. 78 alin. (1) din Constituţie: „Preşedintele Republicii Moldova este ales de Parlament prin vot secret”. Precum se ştie, deputaţii care şi-au exprimat votul în această zi au defilat cu buletinele de vot prin faţa camerelor de luat vederi.

Să trecem însă la fondul problemei:

1. Dl Godea adoptă în sesizarea sa metode de demonstraţie hilare. Aşa cum fac cei care vor să-şi asigure succesul într-o dezbatere, domnia sa construieşte întâi imaginea a ceea ce vrea să combată şi apoi combate foarte uşor. Un tablou slăbuţ, căruia autorul i-a aplicat nişte scatoalce, iar acum este gata să cadă din cui, va fi lesne de criticat oricând. Dl Godea asemuieşte votul din Parlament şi procedura aferentă alegerilor Preşedintelui de către deputaţi cu votul cetăţenilor şi cu procedura de vot în cazul sufragiului universal. „Votul secret” al deputaţilor este asemenea „votului secret” al cetăţenilor! De altfel, dumnealui face trimitere la Codul bunelor practici în materie electorală, la Convenţia privind standardele alegerilor democratice în statele membre ale CSI, la documentele OSCE cu privire la alegerile democratice. Deducţia logică, urmare a argumentaţiei dlui Godea, ar fi că şi în cazul alegerii unui preşedinte de bloc sau a unui şef de clasă trebuie aplicate normele tratatelor sus-menţionate. Faptul că dispoziţiile acestor tratate sunt de strictissimă interpretare şi aplicare, dl Godea ar fi trebuit să-l ştie şi fără să i-o spunem noi.

2. Se face trimitere la Hotărârea CC nr. 39/2000 privind interpretarea unor prevederi ale art. 78 alin. (1) din Constituţie. Este o hotărâre care nu onorează Curtea, nici chiar pe beneficiarii ei direcţi, judecătorii demonstrând limitarea la înţelesul strict formal în interpretarea art. 78 din Constituţie. Cităm din această hotărâre: „Analiza prevederilor menţionate permite să se tragă concluzia că alegerea şefului statului de către Parlament printr-o altă modalitate decît prin vot secret este interzisă. Cu alte cuvinte, clauzele stabilite în art. 78 alin. (1) din Constituţie şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 1234-XIV/2000 au un caracter imperativ şi trebuie să fie respectate întocmai de către deputaţii în Parlament care participă la alegerea Preşedintelui Republicii Moldova”.

Mai jos, în încheierea hotărârii, Curtea spune următoarele: „Sintagma “vot secret” din art. 78 alin. (1) din Constituţie exprimă un caracter al dreptului de vot şi semnifică posibilitatea oferită deputaţilor în Parlament de a-şi manifesta liber voinţa cu privire la candidaţii propuşi pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova, în aşa fel încît această voinţă să nu poată fi cunoscută de alţii”.

Fără îndoială, posibilitatea deputaţilor de a vota în mod secret constituie un drept pe care li-l dă Constituţia. Dar deputaţii pot renunţa la acest drept, având ca paravan principiul suveranităţii populare [Voinţa poporului constituie baza puterii de stat (art. 38 alin. (1))], principiul reprezentării [Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova şi unica autoritate legislativă a statului (art. 60 alin. (1))] şi principiul supremaţiei interesului public [În exercitarea mandatului, deputaţii sînt în serviciul poporului (art. 68 alin. (1))]. Prin urmare, sintagma „vot secret” din art. 78 trebuie interpretată având în vedere protecţia voinţei deputatului de eventualele presiuni, înlăturarea unor posibile vicii de consimţământ precum violenţa (cum s-ar simţi Igor Dodon, de exemplu, simpatizant al Zinaidei Greceanîi, dacă Vladimir Voronin ar intra cu el în cabina de vot, şi nu oricum, ci având în mâini o seceră ş-un ciocan?). În cazul nostru, nu există presiuni dovedite (declaraţiile politice nu înseamnă presiuni), iar renunţarea deputaţilor votanţi la acest drept conferit de Constituţie nu poate fi calificată drept neconstituţională. Ar fi absurd!

În doctrină, au fost consemnate următoarele idei cu referire la organul reprezentativ suprem:

– parlamentul este sediul democraţiei şi purtătorul de cuvânt al naţiunii;

– reprezentarea este opera poporului;

– transparenţa (principiu al dreptului, în general, şi al dreptului parlamentar, în particular) este o dimensiune imanentă a democraţiei.

Decât să râdă prosteşte în faţa camerelor de luat vederi, cei care şi-au afişat votul ar fi putut spune: „Eu, deputat în Parlamentul Republicii Moldova, renunţ la dreptul meu de a-mi păstra votul secret, pentru a arăta poporului întreg că am votat pentru alegerea unui preşedinte, că am încercat, cel puţin, să pun umărul la soluţionarea crizei politice din Parlament. Mă voi putea prezenta liniştit la următoarele alegeri anticipate fără a fi bănuit că am votat altfel decât am promis în campania electorală”.

După câte observăm, nu este vorba despre un mandat imperativ, ci despre un crez al unui cetăţean de pe listele unui partid, trimis în Parlament de alţi cetăţeni. Parlamentul, ca tribună a poporului, este într-un permanent dialog cu opinia publică. În cazul aleşilor din Parlament, transparenţa poate deveni chiar o armă politică („cine renunţă la nişte drepturi constituţionale de dragul vostru, al cetăţenilor, dacă nu noi, parlamentarii AIE?”).

Nu ne rămâne decât să aşteptăm Hotărârea Curţii Constituţionale din 12 ianuarie a.c. care, sperăm, va remedia eroarea judecătorilor din mandatele trecute.

Dar nu pentru cele enunţate mai sus am denumit articolul nostru „Godism”. Cezar Bolliac susţinea votul universal în accepţiunea lui cea mai adevărată, fără deosebire de clasă, avere sau sex. Heliade-Rădulescu, democratul de la 1848, combătu cu toată energia concepţia lui Bolliac, în care vedea o exagerare primejdioasă, o utopie pe nume „bolliaclâc”.

Apropiind parcă spiritul vizionar şi reformator al poetului Cezar Bolliac de spiritul lui Mihai Godea, nu am putut să nu observăm că dl Godea a solicitat Parlamentului să se întrunească într-o şedinţă specială pentru a discuta problema transnistreană şi sancţionarea ochelaristului rus, Valeri Kuzmin. „Godism” astăzi şi poate, mâine-poimâine, realitate.

Textul integral îl găsiţi pe union.md.

Tudor PAPUC