Glebus Sainciuc ne învață să iubim cultura

Secvență de la vernisajul expoziției consacrate împlinirii a 100 de ani de la nașterea artistului plastic Glebus Sainciuc.

Cel care știa pe nume sute de oameni de cultură basarabeni și-i cunoștea pe copiii și nepoții lor și nu i-a uitat până la adânci bătrâneți, cel care a păstrat în sufletul lui matricea orașului Chișinău și a creat un loc emblematic pentru viața spirituală a urbei, lăsând mereu deschisă portița spre ograda și casa lui părintească de pe malul Bâcului, din preajma bisericii Sfânta Vineri, cel căruia îi juca pe chip un zâmbet generos, prietenesc, oferit lumii artelor și inimilor noastre, cel de care nu ne-am despărțit chiar dacă a plecat pe drumul fără de întoarcere, nu e altul decât Glebus Sainciuc. Vara aceasta, ar fi împlinit 100 de ani, un prilej tocmai bun pentru a-i aduna pe admiratorii săi în sălile Muzeului Național de Artă al Moldovei (MNAM), unde îi putem vedea o spectaculoasă colecție de măști și expresivele sale tablouri, realizate în diferite etape ale creației.

100 de ani de la nașterea lui Glebus Sainciuc

Un portretist de excepție, pasionat de mesajele pe care le poate transmite o față umană, Glebus Sainciuc ne-a lăsat o galerie de tablouri în care timpul pare că s-a oprit, lăsându-ne să dialogăm cu oameni reali, unii dispăruți, dar deosebit de vii, personalități luminoase, ce și-au adus contribuția la construirea culturii noastre. Redescoperim, în ampla sa expoziție de la Muzeul Național de Artă, și tablouri cu multe personaje, tipice pentru anumite perioade ale istoriei, surprinse în scene cruciale pentru viața lor, debordând de energie și de fervoarea de a rezista, de a-și asuma destinul.

Evenimentul de comemorare a celor 100 de ani ai lui Glebus Sainciuc a constituit o adevărată sărbătoare pentru Chișinăul artistic și intelectual, la vernisajul expoziției centenare au venit numeroși vizitatori, din diferite generații, profund recunoscători celui care, prin tot ce a făcut, ne-a învățat să iubim cultura.

„Prin aceste măşti putem să ne amintim de oamenii de artă din Republica Moldova, mă bucur că s-a găsit un spaţiu pentru această expoziţie şi, sigur, foarte multă lume poate să vină să vadă lucrările, să-şi amintească de maestrul Sainciuc şi să consume artă de calitate”, a declarat prim-ministra Republicii Moldova, Maia Sandu, prezentă la vernisaj. De asemenea, a vorbit la inaugurarea expoziției omagiale dna Liliana Nicolaescu-Onofrei, ministră a Educației, Culturii și Cercetării.

Am avut bucuria de a asculta și alte discursuri inspirate, cuvinte de apreciere, mărturisiri, calde aduceri aminte despre Glebus Sainciuc, omul și artistul care ne lipsește atât de mult și pe care îl simțim alături când îi vedem tablourile, compozițiile, portretele, urmărind și spectacolul celor peste 100 de măști din papier-maché, expuse la Muzeul Național de Artă. Accentuăm, că expoziția va fi deschisă până la 8 septembrie 2019.

Lucrări de Glebus Sainciuc expuse la Muzeul Național de Artă al Moldovei cu ocazia centenarului maestrului.

Când va fi deschis un Muzeu al familiei Sainciuc la Chișinău?

Privind lucrările lui Glebus Sainciuc, ne-am gândit că nu doar cu ocazia centenarului maestrului ar trebui ca publicul să aibă acces la ele, firesc ar fi să existe un spațiu unde să fie expuse în permanență, astfel încât să le putem admira oricând. „Vedem ce putem face, poate împreună, cu forțe unite, să reușim crearea unui Muzeu al familiei Sainciuc în curtea casei lor de pe strada Grigore Ureche, din Chișinăul Vechi. Acolo vor putea fi expuse toate măștile”, a declarat pentru Jurnal de Chișinău Tudor Zbârnea, director al MNAM.

Se poate face un Muzeu al familiei lui Glebus Sainciuc și a Valentinei Rusu-Ciobanu?, l-am întrebat și pe Lică Sainciuc, fiul celor doi artiști.

„Era un vis de-al lui Glebus Sainciuc de a înfiinţa un Centru sau o fundaţie pe lângă casa din strada Gr. Ureche 38, în care s-a născut şi a trăit mereu. Acolo, conform viziunii sale, ar fi fost bine să fie expuse lucrările de artă semnate de el, de mama, de mine … etc. Avea şi o denumire pentru acest proiect – „Fundaţia Sântăvineri”, căci aşa din vechime se numea zona noastră… Vroia cumva să integreze în acest proiect şi memoria marii soprane Maria Cebotari, vecina noastră, a cărei casă fusese demolată de autorităţi, o placă comemorativă fiind inaugurată pe un bloc modern din preajmă. Glebus conta mult pe ajutorul primăriei Chişinău… dar n-a fost să fie”, a spus pentru Jurnal de Chișinău Lică Sainciuc.

Pictorul Lică Sainciuc a mai remarcat: „Acum mi-a venit mie rândul să încerc. Fizic, ar fi un proiect destul de realizabil — avem loc în curte pentru construcţia unei săli de expoziţie, şi dacă s-ar „găsi” fonduri, cred că nu ar fi o problemă. Pavilionul ar repeta clădirea atelierelor de un nivel din strada Dimo, în care s-au mutat cândva cu lucrul părinţii, un spaţiu unde s-ar simți familiar lucrările artistice. Gestionarea sălii ar fi bine să se facă în colaborare cu strucrurile statului – cu Muzeul Național de Artă şi cu municipalitatea, ar fi şi interesul lor”.

Portretul lui Glebus Sainciuc, realizat în 1971 de fiul său, pictorul Lică Sainciuc.

Lică Sainciuc: „Glebus era foarte primitor, prin atelier se perindau mii și mii de oameni”

L-am mai întrebat pe Lică Sainciuc, cum a pregătit măștile pentru expoziția centenară și mi-a răspuns: „Aproape toate măştile sunt în proprietatea noastră: mai întâi am întreprins o documentare şi digitalizare, operație la care m-a ajutat Nadia Cervinscaia. Mi-a ieşit că ar trebui să fie în total vreo 400 de măşti, dar vreo 50 lipsesc şi nu le cunosc soarta – Glebus era foarte primitor, prin atelier se perindau mii şi mii de oameni, aşa că putea să mai dispară câte ceva. Pentru a fi expuse acum, măştile trebuiau să fie renovate. Multe s-au deteriorat, căci adesea au fost păstrate în condiţii inadecvate. În 2013, bunăoară, atelierul a fost deconectat de la electricitate – a ieșit din uz sistemul de încălzire etc.

Credeam că mă voi folosi de ajutorul altora la restaurarea măştilor, dar repede mi-am dat seama că o pot face numai eu singur, din cauza subiectivităţii problemei: nimeni nu ar şti dacă careva ruptură, careva pată, careva trăsătură, careva pensulaţie erau accidentale sau intenţionate. Doar eu îmi puteam da seama, așa că le-am înnoit singur.

Mă bucur de felul cum au fost expuse lucrările şi cum s-a desfăşurat vernisajul. A venit foarte multă lume. Aș menționa și faptul că pentru prima dată, în atâtea decenii, expoziţia a fost inaugurată de un prim-ministru”.

Opera lui Glebus Sainciuc face parte din patrimoniul național. Creații ale sale sunt incluse în colecţii muzeale din Republica Moldova, România, Federaţia Rusă, în colecţii particulare din Franţa, SUA, Germania, Noua Zeelandă, Suedia etc.

Glebus Sainciuc s-a născut pe 19 iulie 1919 la Chişinău și s-a stins în octombrie 2012. Mergeți la expoziția centenară, pentru a-l revedea și a sta de vorbă, imaginar, cu Glebus Sainciuc.