Gimnaziul lui Andrei Lupan se închide?

EDUCAŢIE // „Şcolile sunt unicele centre culturale din localităţile rurale. Dacă vor fi închise, satele noastre vor muri”

Proiectul de optimizare a învăţământului a ajuns în raionul Şoldăneşti, unde din cele 30 de şcoli, 14 ar putea fi închise, iar elevii vor învăţa în şcoli de circumscripţie. Profesorii se arată indignaţi de această măsură şi spun că va creşte numărul copiilor analfabeţi. „Copiii noştri sunt mai modest îmbrăcaţi şi încălţaţi, nu au bani pentru a se alimenta cum trebuie şi vor părăsi şcoala”, susţine Ecaterina Cristinoi, directoarea gimnaziului din satul Mihuleni, raionul Şoldăneşti. Cadrele didactice se tem de faptul că vor rămâne fără posturi de muncă, informaţie confirmată şi de către autorităţi.

„Clar că nu vreau să închidă şcoala din sat. Cu ce e mai bună cea din Şoldăneşti ca a noastră? Se află lângă casă şi, dacă i se face foame copilului meu, poate să tragă o fugă până acasă să mănânce”, ne spune Eleonora, locuitoare a Mihulenilor, după care ridică căldările cu apă şi îşi vede de drum.

Şcoli închise, satele vor dispărea

La câţiva metri depărtare, zărim Gimnaziul „Andrei Lupan”, numit în memoria poetului, care a învăţat aici. În spatele gardului mic, de lemn, se ridică o clădire, al cărui acoperiş se lasă greu peste pereţii văruiţi. Vineri, după ora 12.00, sunt mai puţini elevi în şcoală. Numărul elevilor care învaţă aici nu depăşeşte 60.

Afară, un grup de copii, îmbrăcaţi în scurte sau pulovere şi jeanşi, aleargă în cerc, pe terenul sportiv improvizat. Aceştia ascultă cu atenţie indicaţiile profesoarei, care, în loc de costum sport, e în palton, pantaloni eleganţi şi cizme cu toc.

„Chiar o să ne închideţi?”, îl întreabă o profesoară pe Gheorghe Dandara, şeful Direcţiei Generale Învăţământ Tineret şi Sport Şoldăneşti (DGÎTSŞ). Acesta strânge din umeri, însă nu reuşeşte să zică ceva că Ecaterina Cristinoi, directoarea gimnaziului, îşi începe pledoaria: „Ne gândim că, dacă elevii noştri vor merge la Şoldăneşti, nu vor frecventa toţi şcoala. Unii copii nu au ce mânca, în ce se încălţa şi îmbrăca. Drumul e pavat în sat şi pot să ajungă la şcoală într-o pereche de pantofi de toamnă, chiar dacă e iarnă. La Şoldăneşti, nu vor putea să meargă îmbrăcaţi mai modest, pentru că vor râde de ei şi se vor lăsa de şcoală”, opinează Cristinoi. Potrivit directoarei, la ora actuală, şcolile sunt unicele centre culturale din localităţile rurale. „Dacă se vor închide şcolile, satele noastre vor muri”, conchide cu tristeţe în glas Ecaterina Cristinoi.

Gheorghe Dandara spune că nu se pune problema pregătirii cadrelor didactice, ci a condiţiilor din cadrul gimnaziului. „Clădirea şcolii este din 1972 şi nu are nici sală sportivă, nici sală de festivităţi, nici atelier de muncă”, spune Dandara. Acesta menţionează că, atunci când e cald, elevii din ciclul primar fac orele în clădirea de alături, care este şi mai veche. „Iarna fac orele în schimbul doi, ca să facă economie”, comunică oficialul.

Şcoală nouă

„Însă avem mobilier nou, chiar şi pentru sala sportivă, pe care sperăm să o avem”, îi dă replica directoarea şcolii.

Peste deal, în satul Parcani, al aceluiaşi raion, aceeaşi problemă. La intrarea în sat se întrezăreşte un bloc alb cu acoperiş albastru. „Este şcoala care se construieşte din 1989. Şantierul a fost închis la scurt timp şi reluat în 2003. Şcoala veche, în care învaţă copiii, este din 1860. Pentru a o termina pe cea nouă, mai este nevoie de câteva zeci de milioane de lei”, ne spune Dandara.

„De ce să plece copiii noştri la Şoldăneşti, când se construieşte o şcoală nouă şi de toată frumuseţea? Suntem siguri că vom avea o şcoală frumoasă la noi în sat şi vor veni să înveţe aici şi copii din Şoldăneşti”, îl contrazice pe  şeful DGÎTS Ala Prodan, directoarea şcolii.

Va creşte numărul de analfabeţi

Cadrul didactic susţine că elevii din Parcani frecventează şcoala graţie eforturilor profesorilor. „Circa 60 % din copii sunt din familii social vulnerabile. Dacă îi vor duce la Şoldăneşti, ei nu se vor simţi bine şi se vor lăsa de şcoală. Aici, dacă vin într-o pereche de cizme cusute, nu râde nimeni de el”, spune Ala Prodan, abia reţinându-şi lacrimile.

Directoarea mai menţionează că o bună parte din părinţi sunt plecaţi la muncă peste hotare, iar copiii sunt în grija bunicilor în vârstă care nu le pot acorda ajutorul necesar ca să se pregătească de lecţii. „La Şoldăneşti nu va avea grijă nimeni de ei, nici nu-i va controla dacă sunt la şcoală. Va creşte numărul copiilor analfabeţi”, opinează indignată directoarea.

Cadrele didactice nu sunt de acord cu proiectul optimizării, pentru că există riscul să rămână fără serviciu. „Cine mă va lua pe mine, profesoară care are gradul didactic întâi şi cu mulţi ani lucraţi în calitate de manager la şcoală?”, se întreabă Ala Prodan. „Nu ştiu ce voi face, mai ales că am copii studenţi. Să mă duc la piaţă să vând? Dar nici acolo nimeni nu vrea să mă ia”, oftează Prodan.

Faptul că o parte din cadrele didactice ar putea să rămână fără post a fost confirmat şi de Gheorghe Dandara. „Vom încerca să facem în aşa fel ca să „curgă cât mai puţin sânge”. Vor fi alese şcolile unde sunt mai mulţi profesori pensionari. Cu toate acestea trebuie să fim realişti că nu putem asigura 100% cu locuri de muncă toţi profesorii”, susţine oficialul.

Circa 12 mii de lei pentru un elev din Parcani

Acesta ne-a comunicat că proiectul de optimizare a învăţământului gimnazial în raionul Şoldăneşti va fi implementat în perioada 2011 – 2014. „Primele „norocoase” vor fi şcolile din Mihuleni şi Parcani, ai căror elevi vor  frecventa liceul din Şoldăneşti, care acum are 250 de elevi, şi vrem să-l aducem la 500 de elevi”, afirmă Dandara.

Potrivit acestuia, întreţinerea unei şcoli cu mai puţin de 100 de elevi afectează bugetul de stat. „În medie, pentru un elev sunt alocaţi şase mii de lei. Pentru un elev din gimnaziul „Mihai Eminescu” din Parcani se achită aproximativ 12 mii de lei, adică dublu”, opinează şeful DGÎTS.

Dandara menţionează că optimizarea învăţământului preuniversitar este implementată în colaborare cu autorităţile locale. „Primăria din localitate decide închiderea sau păstrarea şcolilor. Deşi unii primari înţeleg faptul că şcoala nu poate să se dezvolte, acum, în pragul alegerilor locale, nu va vota nimeni pentru aceasta”, menţionează oficialul, care crede că ar trebui să fie schimbată legislaţia, pentru ca proiectul să fie aplicat fără probleme.

100 de şcoli închise din 2001

Valentin Crudu, şeful Direcţiei Învăţământ Preuniversitar din cadrul Ministerului Educaţiei, susţine că, până la ora actuală, acest proiect a fost implementat în raioanele Căuşeni şi Râşcani. „Datorită acumulărilor la buget, au fost dotate tehnic laboratoarele la chimie, fizică, biologie şi matematică. De asemenea, profesorii au participat la cursuri de calificare şi peste o mie de şcoli au primit câte 1 200 de dolari, bani care au fost folosiţi pentru dotarea instituţiilor de învăţământ cu cele necesare.

Întrebat cum comentează acuzaţiile Partidului Comuniştilor din Republica Moldova că se închid şcolile, acesta a menţionat că nu a citit aceste acuzaţii. „Însă statistica arată că, din anul 2001, au fost închise circa 100 de şcoli din mediul rural ca urmare a numărului mic de elevi”, opinează Crudu.