Gheorghe, fustangiul satului

DRAGOSTE // De omul prost râd şi câinii

Gheorghe nu era, de fapt, om prost. Cuminte şi cumsecade. Îl luase lumea de nebunul satului pentru că nimănui nu i-a întors vreodată cuvântul. Zicea cutare că e aşa, bine, aşa şi rămânea. Era chipeş, curăţel îmbrăcat şi bun la suflet, dar uite că nicio fată din sat nu voia să se ducă după el.

Povestea noastră începe de când Gheorghe împlinise 32 de ani. În toamna aceea, în satul lor venise o doctoriţă tânără, nemăritată. Să zici că era frumoasă la cei 27 de ani pe care-i avea ar fi fost o minciună, pentru că Chilina – nume nemaiîntâlnit prin părţile celea – avea o faţă comună. Parcă toate trăsăturile îi erau frumoase, dar, luate la un loc, nu-ţi trezeau niciun interes.

Primarul i-a găsit tinerei gazdă chiar în mahalaua lui Gheorghe. Vrei, nu vrei, dar se întâlneau oamenii la fântână, schimbau vorbe, ocheade şi s-au plăcut. Chilina nu ştia atunci că Gheorghe nu se bucura de nume bun în sat, deşi bărbatul se trăgea din gospodari şi era şoferul inginerului cadastral din raion. Şi pentru că în satul cela erau flăcăi puţini de seama Chilinei, tânăra a început să iasă împreună cu Gheorghe la plimbări lungi pe şleah, la luncă sau la iaz pe înserate. Se duceau şi la clubul din satul vecin. Unde ar mai fi putut merge în altă parte, dacă până la centrul raional erau vreo 30 de kilometri? Uite aşa i-a văzut satul o toamnă şi o primăvară. Nu s-au mirat prea mult când s-au căsătorit.

Căsnicie fără culoare şi gust

Vă spuneam că Gheorghe era om blajin. Orice i-ar fi spus nevasta pentru el era lege. Se mai supăra femeia uneori. Ea ar fi dorit să aibă altfel de căsnicie. Să ştiţi dumneavoastră că femeilor – chiar dacă nu vor să recunoască – le plac bărbaţii aţoşi, mâncărurile picante şi amanţii focoşi. Nimic din toate astea nu avea Gheorghe al Chilinei. Pornea ea jocurile de iubire în pat, încerca să arate mai aprigă la petreceri, dar Gheorghe mai mult sprijinea pereţii sau şedea pe scaun cu babele. Cu toate astea, Chilina i-a născut lui Gheorghe doi copii ca la carte – băiat şi fată. Căsnicia lor însă nu avea nici gust şi nici culoare. Era lâncedă şi plină de năduf. Chilina era uneori în stare să bage cuţitul în bărbatul ei ca să vadă dacă are pic de sânge în el sau apă îi curge prin vine… Dar nu putea să-l schimbe, aşa era firea omului. Pe toate le lăsa la voia întâmplării.

Schimbarea la faţă a lui Gheorghe

Când au pornit femeile de la noi spre ţări străine, Chilina noastră s-a înscris nu ştiu cum şi prin cine ca medic într-o acţiune umanitară în Iordania. Gheorghe a deschis gura pentru prima dată în cei şapte ani de căsnicie: „Dar cu copiii cum rămâne, Chilină?”. „Ai să-i îngrijeşti tu pentru că sunt şi ai tăi…”, i-a replicat femeia. Nu s-a împotrivit bărbatul, poate că, în sinea lui, s-a supărat. S-a întâmplat asta prin 1998. De atunci, Gheorghe n-a primit nici veste şi nici bani de la nevastă-sa.

În 2004, l-a căutat cineva şi i-a adus o scrisoare de la Chilina. „Te rog să mă ierţi, să mă ierte şi copiii, dar nu mă mai întorc în Moldova. Divorţează, dacă doreşti să te mai însori. Nu am nimic împotrivă. Să vă ferească Dumnezeu de rele”. Femeia care i-a adus răvaşul era de prin Bălţi. Şi ea lucrase ca medic într-o clinică privată în Iordania. L-a îndemnat să divorţeze: „Chilina are pe cineva acolo. A născut şi un copil între timp. Mata eşti tânăr şi te mai poţi însura încă o dată”. Satul râdea de nebunul de Gheorghe. Acum a intrat din nou în gura lumii… Pe cât era de liniştit şi cuminte, de la o vreme s-a schimbat definitiv. A început să bea. Trepăda la barul din marginea satului cât îi ziulica de mare. Lua o cinzeacă–două acolo, apoi trecea pe la cârciuma din mijlocul satului şi, când se întuneca, îl puteai găsi în beciul lui nea Costache, un mahalagiu de-al său. Copiii, lăsaţi de capul lor. Cel mai mic împlinise deja 12 ani. Cristinica, fata tatei, cum îi spunea Gheorghe, era studentă la un colegiu din Chişinău. Şi bărbatul împlinise 50 de ani. Unde să te mai însori la vârsta asta, mai ales Gheorghe?

Totuşi ce i-a venit lui într-o zi. S-a dus la socri şi i-a rugat să aibă grijă de copii, deoarece s-a hotărât să plece la Moscova. „Am nevoie de bani. Cristina se mărită mâine, poimâine, băiatul se duce la carte şi acolo trebuie bani. Ai grijă, mamă, să nu se întâmple ceva cu ei…” Şi dus a fost…

Nebunul, din nou în gura lumii

La început, le telefona din când în când, se mai interesa de nevoile copiilor, apoi tot mai rar dădea de ştire. Însă pe adresa soacră-sii trimitea cu regularitate bani. Copiilor nu le lipsea nimic, afară de căldura părintească… Şi iată că, într-o toamnă, satul icnea de râs – nebunul de Gheorghe s-a întors din Rusia cu o tătăroaică cu cinci copii, unul mai mic decât celălalt. I-a fost milă de nevasta ceea care se zbătea din greu să-şi ridice odraslele. A luat-o cu el în Moldova. Avea de gând să divorţeze şi s-o ia de nevastă.

Tânără şi harnică, tătăroaica ceea. În scurt timp, o cunoscuse tot satul. Peste puţin timp, Gheorghe a divorţat şi s-a însurat cu Tatiana. Nu trăiau mai rău decât alţii. Şi Gheorghe devenise mai îndrăzneţ. Nu se mai închidea în sine când cineva mai obraznic îl lua peste picior. Nevasta asta a lui nu permitea să se vorbească de rău în prezenţa ei despre bărbatu-său, îşi apăra familia ca o cloşcă. Poate de aceea copiii din prima căsnicie au acceptat-o cu uşurinţă. În casa lor era altă atmosferă. Tatiana nu uita nici de unul dintre copii. Tuturor le făcea zilele de naştere. Când îi cumpăra unuia de-al ei ceva, nu uita nici de copiii lui Gheorghe. Era mai tânără decât acesta cu 15 ani…

Toate bune şi frumoase. S-ar fi părut că vânt rece n-o să-i atingă niciodată. Dar, în 2006, Chilina s-a întors din Iordania. „Nebunul” şi de data asta n-a dezamăgit satul… O întreagă poveste pe care o să v-o spun altă dată.

Lidia BOBÂNĂ

The following two tabs change content below.
Lidia Bobână

Lidia Bobână