Germania schimbă macazul // Observator

Republica Moldova ar putea deveni membră a UE chiar dacă nu ar reuşi să rezolve problema transnistreană, a afirmat, săptămâna trecută, la Chişinău, Manfred Grund, membru al Comisiei de politică externă al Bundestag-ului german şi preşedinte al Forului Germania – R. Moldova de la Berlin. Este o declaraţie surprinzătoare, cu conotaţii profunde, care, dacă se va confirma, va determina rescrierea strategiei de reglementare transnistreană. E o mutare cu calul de pe tabla de şah a geopoliticii europene. E un pas mic, care fortifică mult poziţia RM în raport cu Rusia.

Până nu demult, reprezentanţii europeni declarau contrariul: că nu e posibilă aderarea RM înainte de a obţine reintegrarea regiunii transnistrene în RM. În cadrul unei mese rotunde privind conflictul transnistrean şi integrarea europeană a RM, organizată la Chişinău de fundaţia „Konrad Adenauer”, în septembrie 2011, preşedintele Comisiei pentru politică externă a Bundestagului german, Ruprecht Polenz afirma că, după experienţa cu admiterea Ciprului, UE nu va risca să accepte intrarea RM înainte de rezolvarea conflictului transnistrean. Exemplul Ciprului nu favorizează, ci defavorizează RM. „Nu-mi pot imagina că ar exista un Cipru pe motiv că a existat primul”, a spus atunci dl Polenz. Iată că peste nouă luni un membru al comisiei conduse de el vine să-l contrazică. Ceea ce înseamnă că Berlinul începe să vadă adevărata faţă a Rusiei.

De menţionat că ideea integrării RM în UE până la găsirea unei soluţii de împăcare între Chişinău şi Tiraspol a răsunat pentru prima dată în cadrul discuţiilor avute de ministrul de Externe Iurie Leancă la Consiliul Atlantic de la Washington, în martie 2012. Experţii americani au analizat situaţia în contextul schimbării conducerii de la Tiraspol şi a revenirii lui Putin la Kremlin.

Şi schimbarea de macaz a europenilor a fost determinată, fără îndoială, de planurile lui Putin de refacere a sferei de influenţă a Rusiei în spaţiul postsovietic, de proiectul Uniunii Eurasiatice. Berlinul a înţeles în sfârşit că a fost tras pe sfoară de „tandemul” Putin-Medvedev, că, mimând reglementarea transnistreană, Rusia ne va putea ţine lângă ea cât va dori, până va apărea momentul potrivit ca să ne înghită din nou.

Manfred Grund spune că Merkel ar fi ajuns la o înţelegere cu Dmitri Medvedev în privinţa unei soluţii în conflictul transnistrean, dar nu există siguranţa că Putin va prelua angajamentele respective. Europa conştientizează, a spus Grund, că regiunea transnistreană este folosită de Moscova drept cap de pod, pentru a-şi ţine vecinii în zona de influenţă a Federaţiei Ruse.

Dacă Moscova vrea să sporească atractivitatea regiunii transnistrene pentru moldoveni, Occidentul va încerca să sporească atractivitatea RM pentru transnistreni prin mijloacele disponibile. Astfel, Bruxelles-ul ridică mănuşa aruncată de Kremlin, şi lupta dintre Est şi Vest pentru sufletele moldovenilor de pe ambele maluri ale Nistrului se înteţeşte. Vor alege transnistrenii să rămână un stat nerecunoscut sau să facă parte din Europa, prin intermediul RM?

Cel puţin deocamdată, Rusia nu s-a pronunţat împotriva integrării europene a RM. Formal, ea nu poate să facă acest lucru, căci ar aduce atingere suveranităţii şi independenţei RM. Intrarea RM în UE nu poate servi drept pretext de recunoaştere a regiunii transnistrene, deşi astfel hotarul politic dintre RM şi România va dispărea de facto. Ceea ce înseamnă că Rusia îşi va spori „bonusurile” pentru moldoveni şi va căuta alte căi de a-i convinge să respingă integrarea europeană. În special ea va fortifica partidele şi alte organizaţii proruseşti. Acest proces a şi început. Rusia, după cum a recunoscut Konstantin Kosacev, şeful agenţiei federale pentru relaţiile cu cetăţenii ruşi de peste hotare, Rossotrudnicestvo, reprezentant special al preşedintelui rus pentru relaţiile cu statele CSI, acordă o atenţie „foarte mare” şi cheltuie mai mulţi bani „pe direcţia moldovenească”. (N.N.)