Germania pentru Republica Moldova va fi ca SUA pentru Georgia?

După cum rapidul nu opreşte în gările mici, tot aşa liderii marilor puteri nu poposesc în ţările amărâte. Există însă şi excepţii. Când se întâmplă astfel de abateri de la norma generală, micile state pot considera că au luat potul cel mare în loteria geopolitică a lumii.

Pe prispa Europei

E la mintea oricui că politicienii de talie mondială nu vin gârboviţi sub povara sacilor plini cu aur. Nu se apucă să arunce cu bani pe fereastră. Nu împart gologani la cerşetori. Nu semnează cecuri în alb. Şi nici nu promit râuri de lapte între maluri de miere. Cine aştepta asta de la cancelarul Germaniei se poate considera un dezamăgit.

Ca şi casandrele sau cutiile de rezonanţă ale propagandei ruse, de altfel, care au profeţit cum că Angela Merkel ar veni la Chişinău având geanta burduşită cu planuri de federalizare, contrasemnate deja de Vladimir Putin. Că ar urmări să ne împingă şi să ne abandoneze în zona de influenţă a Rusiei. Cine a difuzat şi întreţinut cu bună ştiinţă astfel de speculaţii, se poate considera un nenorocit.

Este contraproductivă şi tentativa unor politicieni sau analişti de a căuta adevărata miză a vizitei Angelei Merkel în anumite fraze pe care aceasta le-a rostit la Chişinău. Descifrându-le sensul, optimiştii scot în evidenţă faptul că ea a vorbit fără echivocuri despre perspectiva europeană a Republicii Moldova. Pesimiştii, făcând şi ei trimitere la o serie de pasaje din discursurile cancelarului german, susţin că liderul de la Berlin le-a arătat moldovenilor unde le este locul şi anume: în Parteneriatul Estic. Adică nu în saloanele UE, ci pe prispa acesteia.

De la povestea de succes la povestea vorbei?

N-am vrea să fim înţeleşi greşit. Declaraţiile făcute de Angela Merkel la Chişinău contează. Nu încape discuţie. Vorbele ei sunt lămuritoare în foarte multe privinţe. Din acest punct de vedere, şi optimiştii, şi pesimiştii au dreptate în egală măsură. De bună seamă, din afirmaţiile cancelarului federal se poate deduce clar că Republica Moldova are şansa integrării europene. Totodată, până una-alta, Chişinăul trebuie să funcţioneze cât mai bine cu putinţă în cadrul Parteneriatului Estic, căruia Germania îi rezervă un rol aparte.

Asta e poziţia Berlinului. În funcţie de dispoziţia sufletească în care te afli, poţi vedea în declaraţiile cancelarului federal ori jumătatea plină, ori jumătatea goală a paharului. Totuşi, ca să facă toate aceste afirmaţii, oricât de relevante ar fi ele, cancelarul federal nu trebuia neapărat să se deplaseze la faţa locului. Unde mai pui că ea a reiterat la Chişinău multe lucruri pe care le spusese deja la Berlin sau în cadrul diferitelor reuniuni desfăşurate în spaţiul Uniunii Europene.

Este limpede că Frau Merkel a întreprins o vizită în Republica Moldova nu pentru a completa „povestea de succes” cu povestea vorbei, oricât de captivantă ar fi aceasta. Faptul că, în plină criză europeană şi mondială, s-a dus te miri unde, sosind într-o ţară care trebuie căutată pe hartă cu lupa, are o semnificaţie în sine. Resorturile ei trebuie căutate în interesele capitale ale Germaniei, în special, şi ale Occidentului, în general.

Privită din acest unghi, vizita Angelei Merkel de la 22 august 2012 poate fi comparată cu sosirea în România la 2 august 1969 a preşedintelui SUA, Richard Nixon. A fost prima vizită a unui lider american într-o ţară comunistă. Destinaţia nu era întâmplătoare. Bucureştiul tocmai condamnase în termeni necruţători invazia Pactului de la Varşovia în Cehoslovacia şi începuse să se distanţeze de blocul sovietic. Astăzi să ştie că stăpânul de atunci al Casei Albe i-a propus lui Nicolae Ceauşescu o asistenţă politică şi financiară concretă şi extrem de generoasă care trebuia să schimbe la faţă România. Să transforme ţara într-un model al euro-socialismului de tip suedez în centrul continentului. Din păcate, oferta fusese respinsă şi încercarea Washingtonului de a oferi un fel de plan Marshall pentru Bucureşti a eşuat.

Amintiri despre vizita lui Bush în Georgia

Există însă şi un exemplu pozitiv: vizita istorică a preşedintelui SUA, George W. Bush, în Georgia de la 11 mai 2005. Ca şi prezenţa dnei Merkel la Chişinău, şederea liderului de la Washington la Tbilisi de acum şapte ani a fost o premieră absolută. Ca şi cancelarul german, preşedintele american s-a arătat entuziasmat de devotamentul autorităţilor locale faţă de cauza democraţiei şi reformelor. În urma acestui voiaj, destinul Georgiei s-a schimbat. Bush nu i-a asigurat intrarea în NATO şi UE. Dar a dispus infuzii americane masive în această ţară transcaucaziană.

Vizita lui Merkel anunţă de asemenea o implicare plenară a Germaniei în revigorarea Republicii Moldova. Dar nu oricum, ci pe principii europene. Cancelarul federal a transmis un semnal foarte clar. Asistenţa germană pentru Republica Moldova va fi destinată ambelor maluri. Şi celui drept, şi celui stâng. Acest fapt contează enorm şi pune capăt insinuărilor cum că Berlinul ar dori să ne vândă Moscovei.

Reglementarea transnistreană urmează să se realizeze în context european şi nu contravine aspiraţiilor europene ale Chişinăului.
De acum încolo, totul depinde de noi. De naţiune. Dar mai întâi de toate, de conducătorii ei. De faptul cum va şti puterea de la Chişinău să fructifice deschiderea Germaniei către Republica Moldova. Pentru asta efortul Guvernului nu este suficient, chit că meritul lui în organizarea acestei vizite istorice este incontestabil şi nu poate fi subestimat. Filat, Timofti, Lupu şi Ghimpu trebuie să se ridice toţi împreună la nivelul lui Saakaşvili pentru a confirma încrederea şi aşteptările aliaţilor occidentali.

 

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu