George Friedman: Unirea este o soluţie // Nicolae Negru

Despre rolul geostrategic al RM se discută ocazional, de cele mai multe ori în legătură cu problematica transnistreană. Ideea care ni se inoculează e că RM nu poate prezenta nici un interes pentru Rusia şi nu face să ne automăgulim. Cu toate acestea, Moscova nu numai că nu-şi respectă angajamentul luat la Istanbul privind retragerea trupelor sale, ci încearcă să impună o rezolvare a conflictului transnistrean care ne-ar lega pe mulţi ani înainte de Rusia. De ce face lucrul acesta?

De ce un Stalin ar ocupa Republica Moldova?

„Basarabia este populată de ucraineni şi ei trebuie uniţi cu ucrainenii din Ucraina.” Acesta a fost pretextul inventat de Stalin pentru a ocupa Basarabia la 28 iunie 1940. Motivul real a fost desigur altul: importanţa strategică a Basarabiei. Frontiera de Est a Basarabiei, parte a României, era la mai puţin de 50 de mile depărtare de cel mai important port sovietic din Marea Neagră – Odesa. Râul Nistru, fiind un râu de frontieră, prezenta o formidabilă linie defensivă, în cazul în care Sovieticii decideau să înainteze spre Vest. URSS şi-a mutat frontiera spre Prut, care e mai uşor de trecut, eliminând astfel o parte a capului de pod de unde putea fi ameninţat Kievul. Ocupând Basarabia, URSS obţinea posibilitatea să blocheze navigaţia pe Dunăre, scrie, în notele sale de „călătorie geopolitică”, George Friedman, fondator şi director executiv al companiei de analize geostrategice Stratfor, autor al cărţii „Următorii 100 de ani”. După ce a vizitat recent Chişinăul, el şi-a publicat notele de „călătorie geopolitică”, dedicate RM.

Din importanţa strategică a Basarabiei derivă, din punctul de vedere al lui George Fridman, şi rolul geostrategic al RM. Puterea crescândă a Rusiei, instalarea la Kiev a unui guvern considerat prorus şi reacţia unor „entităţi occidentale” la aceste procese determină valoarea strategică, atât pentru Rusia, cât şi pentru Occident, a fâşiei de teritoriu care se numeşte RM. Deşi nici unul dintre aceşti factori nu se manifestă încă pe deplin, toate fiind în mişcare, potenţiala confruntare a marilor puteri face ca RM să nu mai fie „insignifiantă”, să evolueze din punct de vedere strategic, consideră Friedman.

Rusia nu se va retrage

Din punctul de vedere al moldovenilor, cel puţin al facţiunilor prooccidentale, problemele strategice ale RM încep şi se termină cu Transnistria. Desigur, ar fi bine ca RM să recapete regiunea, importantă din punct de vedere industrial, cel puţin în termeni relativi. Dar, asemeni altor teritorii disputate în fosta URSS, importantă este disputa, mai mult decât valoarea strategică a teritoriului. Este un punct de convergenţă sau cel puţin o încercare de a găsi un asemenea punct. Este şi un temei pentru grupurile prooccidentale să atace grupurile proruseşti, dat fiind că Rusia sprijină regiunea separatistă, scrie Friedman.

El nu crede în succesul eforturilor germane privind retragerea trupelor ruseşti. Chiar dacă ruşii vor încerca să le facă pe plac germanilor, Friedman se îndoieşte că Rusia va ceda controlul asupra malului stâng al Nistrului, deoarece, din punctul de vedere al ruşilor, forţele ostile ar putea ameninţa Odesa, şi ei nu văd motivul pentru care ar părăsi Nistrul, oricât de favorabile ar fi condiţiile de azi. Ruşii ştiu bine, din propria experienţă, că situaţia se poate schimba foarte repede. Pe de altă parte, Ucraina care înconjoară regiunea transnistreană, nu a cerut niciodată ruşilor în mod clar să înceteze a se amesteca în problema care în mod esenţial este moldo-ucraineană. Motivul ar putea fi că ucrainenii nu doresc să fie puse în discuţie teritoriile care au fost luate de la RM şi date Ucrainei. Însă Friedman presupune că motivul e şi mai simplu: indiferent de colapsul URSS, ruşii sunt mai preocupaţi de chestiunile defensive, în timp ce ucrainenii privesc lucrurile cu mai multă detaşare.

Valoarea de pe hartă

Privită pe hartă, RM este o regiune care, în mâinile NATO sau ale altor puteri europene, ar putea oferi pârghii împotriva puterii ruse şi posibil ar întări dorinţa Ucrainei de a rezista presiunilor Rusiei. Plasând trupele NATO aproape de Odesa, un port ucrainesc important pentru ruşi, i-ar face pe ruşi să fie prudenţi. Problema e că ruşii înţeleg bine acest lucru şi fac tot posibilul să creeze un stat prorus în RM sau, cel puţin, un stat suficient de instabil pe care să nu-l poată folosi nimeni împotriva Rusiei, consideră Friedman.

Problema identitară

În afară de aceasta, RM se confruntă cu o gravă problemă identitară, fiind prinsă între rădăcinile sale româneşti şi trecutul sovietic, scrie analistul american. Ea nu şi-a dezvoltat o identitate independentă de aceşti doi poli (şi nici nu e posibilă dezvoltarea unei identităţi diferite de cea românească, vom adăuga noi).

Friedman constată că, „după 70 de ani de separare de România, Republica Moldova a devenit ceva mai mult decât o provincie românească, departe de a fi o provincie rusă şi ceva mai puţin decât o naţiune. Aici e punctul unde geopolitica şi realitatea socială intră în conflict”, – scrie Friedman. El descoperă că spre deosebire de alte state est-europene, unde perioada sovietică este considerată un coşmar, iar ruşii sunt trataţi cu profundă neîncredere şi teamă, în RM există o nostalgie după perioada sovietică, similară celei din alte părţi ale fostei URSS. Asta în pofida faptului că, preocupat să nu permită reunirea moldovenilor cu România, Stalin a pus în aplicare în Basarabia aceleaşi măsuri aplicate în alte regiuni ale URSS: deportarea populaţiei româneşti, importarea ruşilor, foametea şi teroarea, strivind spiritul moldovenilor, aşa încât s-au lăsat ademeniţi de comuniştii, care le-au oferit menţinerea legăturilor cu Rusia şi un sens de continuitate. Puterea comunistă nu s-a încheiat în 1992, deşi PCRM nu este un partid comunist din punct de vedere ideologic, lipsindu-i în general ideologia.

Acum nimeni nu poate răspunde la întrebarea ce înseamnă să fii moldovean şi ce este Republica Moldova. Există naţiuni cărora le lipseşte un stat, cum ar fi curzii. RM este un stat căruia îi lipseşte o naţiune. Construcţia statală în RM înseamnă mai mult crearea unui consens naţional privind naţiunea, decât crearea de instituţii, constată Friedman.

Doritorii de a se uni cu România nu prezintă nici pe departe un grup dominant, consideră Friedman, subliniind că „lupta adevărată se dă între cei care îi sprijină pe comunişti şi cei care optează pentru o RM independentă, orientartă spre UE şi NATO”. Forţele proocidentale sunt dezavantajate de faptul că sunt divizate într-un şir de partide care diferă mai mult prin ambiţiile liderilor, decât prin ideologie. Comuniştii ar putea să nu obţină o majoritate în alegerile din 28 noiembrie, dar ei nu au nevoie de atâţia parteneri de coaliţie ca partidele proocidentale. Învăţând de la Occident, Rusia finanţează un şir de organizaţii proruseşti în RM.

Unele partide prooccidentale încearcă să acomodeze şi sentimentele proruse. Dar lucrul acesta nu e uşor şi divizarea rămâne. În acest sens, RM se află în blocaj. Oricine va câştiga aceste sau următoarele alegeri va guverna o societate divizată profund, cu idei foarte diferite în privinţa cum trebuie să arate RM şi cine trebuie să o guverneze.

Având o profundă criză identitară, un sistem politic profund divizat şi o economie netransparentă, este dificil să gândeşti despre RM din punct de vedere geopolitic, conchide Friedman.

El nu neagă că RM îşi poate dezvolta un sens de naţionalitate şi identitate. Dar asemenea lucruri cer timp îndelungat şi rareori decurg în mod paşnic. Între timp, forţe puternice din exterior ar putea face crearea unei naţiuni moldoveneşti dificilă, dacă nu imposibilă. Istoria cunoaşte cazuri când statul creează naţiuni, şi acesta poate fi cazul RM, dacă ea ar fi membră a UE şi NATO, dar UE are de rezolvat problema Irlandei, iar NATO nu are poftă să se confrunte cu Rusia. Crearea unei naţiuni depinde de moldoveni, dar nu e clar cât timp le va oferi istoria pentru a ajunge la un consens în această privinţă, scrie Friedman.

Sfatul lui Friedman

În final, Friedman vine cu o observaţie. „Cu siguranţă, nu eu sunt acela care să le dau sfaturi moldovenilor, deoarece nu împărtăşesc soarta lor. Dar, fiindcă oricum nu voi fi ascultat, voi oferi această observaţie: Republica Moldova a fost odată parte a României. A fost altă dată parte a Uniunii Sovietice. Republica Moldova are mult sens ca parte a ceva. Uniunea Sovietică nu mai există. Europa se confruntă cu mai multe probleme decât poate rezolva. România există. Aceasta nu e o soluţie perfectă, şi cu siguranţă nu este una pe care mulți moldoveni ar accepta-o, dar e o soluţie,” conchide Friedman.

The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)