Gaudeamus cu moldoveni // RUPEREA RÂNDURILOR

 

Republica Moldova a fost invitatul de onoare al Târgului de Carte Gaudeamus. Multe voci s-au grăbit să-l prezinte, anticipativ, ca pe un eveniment ieşit din comun. În lipsa unui mesaj limpede al intenţiei şi al acţiunii, evenimentul mai curând sugera că noi am aparţine unei alte culturi. Or, invitaţii speciali sunt, de regulă, editorii străini, cu doza lor de exotism.

Standul „naţional” arăta onorabil, dar nu-i ajungea distincţie. A fost amenajat cu contribuţia eroică a doamnei Olga Bârlad (singura reprezentantă a Ministerului Culturii), ajutată de editorii prezenţi la Târg. Ca la clacă, aducând fiecare un poster, o carte, o idee de amplasament. Unele lansări de carte au fost aplicate şi atractive, altele – lungi, emfatice şi sterile. Dar toate acţiunile, inclusiv cele care au reuşit oarecum, au fost improvizaţii pure. Aş minţi dacă aş afirma că Republica Moldova a fost „Frumoasa Târgului”.

Primul motiv pentru care invitatul de onoare nu a fost o revelaţie este existenţa, de mai mulţi ani deja, a unui spaţiu cultural comun. Fără implicarea structurilor statale. Uneori, chiar în pofida impedimentelor. Graţie editorilor şi librarilor, cărţile circulă în ambele sensuri. Litera (cu Litera internaţional) e lider la vânzări pe piaţa românească; Prut (şi Prut Internaţional) e fruntaşă în editarea cărţii pentru copii (în ambele ţări), Cartier are reprezentanţă în Bucureşti. Intermitent, librarii din România solicită cărţi ale editurilor ARC, Ştiinţa, Gunivas, Epigraf ş.a. La târgurile de la Bucureşti (BookFest şi Gaudeamus) aceste edituri au standuri proprii.

Pe lângă prezenţa sporadică a autorilor basarabeni la case de edituri precum Polirom, Cartea Românească, Vinea, RAO ş.a., anual, colegii noştri tineri asaltează editurile Tracus Arte şi Casa de Pariuri Literare. Iar cei mai vârstnici sunt abonaţii editurii târgoviştene Bibliotheca, ai celei ieşene Princeps Edit ş.a. Producţia literară a basarabenilor e solicitată, intermitent, de revistele literare din România.

Ce a adus nou şi principial invitaţia specială a Republicii Moldova? Nu standul nostru „naţional” a fost punctul de atracţie al Târgului. Ca şi în alţi ani, la standurile editurilor Tracus Arte, Bibliotheca ş.a., s-au produs autori basarabeni. Ca şi în alţi ani, Litera, Cartier, Ştiinţa ş.a. şi-au lansat cărţile pe spaţiile lor. Nimic nu s-ar fi schimbat în peisaj dacă nu am fi avut „statut special”.

Ce era de făcut? O invitaţie pe care Ministerul Culturii a primit-o cu numai două luni de zile înaintea deschiderii Târgului, trebuia refuzată. Cu explicaţiile de rigoare. Mai ales când s-a dovedit că nu există resursele financiare necesare. Apropo, editorii au dus cărţile pe cont propriu, unii mai şi fiind umiliţi la vamă pentru faptul că aveau anumite cărţi în mai multe exemplare.

Poate că ambasadorul RM la Bucureşti (cel care venise cu „iniţiativa”) nu cunoaşte lucrurile. Ministerul Culturii însă trebuie să ştie că, pentru a da curs unei invitaţii de acest gen, e nevoie de un concept foarte special al participării (simpla prezenţă a editorilor basarabeni e rezolvată de mult). Ar fi fost necesar un program bine gândit (având, de exemplu, sloganul: „România – Republica Moldova, un spaţiu cultural comun”). Erau necesare cataloage, pliante, proiecte editoriale având ca ţintă prezentarea lor în cadrul participării ţării la Târg. În fine, trebuia proiectat (profesionist, cu participarea designerilor!) un stand naţional original, care ar fi accentuat integrarea în spaţiul comun.

Nici un membru al Guvernului de la Chişinău nu a fost prezent la Târg. Nici ministrul, nici alţi angajaţi ai Ministerului Culturii nu au profitat de oportunitate, ca să vadă cum se face un târg de carte. Ceea ce înseamnă că şi la alte ediţii similare vom prolifera amatorismul. La nivel de stat.

Iar lumea va continua să ne trateze, ca pe nişte neisprăviţi, cu condescendenţă şi milă…

Mircea V. CIOBANU

 

 

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău

Ultimele articole de Jurnal de Chișinău (vezi toate)