Gânduri pe marginea unui posibil acord moldo-rus

ARME // Se pregăteşte un acord privind schimbul de informaţii privind complexele antiaeriene portative de tip ”Igla” şi ”Strela”

Andrei COVRIG, colonel (rez.)

Ruşii, lucru confirmat la Moscova în timpul recentei vizite a delegaţiei oficiale de la Chişinău, manifestă un interes sporit faţă de sistemele de armament antiaerian din R. Moldova. La 17 martie 2011, în capitala Federaţiei Ruse, în urma şedinţei Comisiei interguvernamentale de colaborare economică dintre Federaţia Rusă şi R. Moldova, s-a anunţat că Ministerul Apărării al R.Moldova şi Serviciul Federal pentru cooperare militară şi tehnică al Federaţiei Ruse pregătesc un acord privind schimbul de informaţii despre complexele antiaeriene portative de tip ”Igla” şi ”Strela”.

Este vorba de o armă eficientă care, fiind folosită în luptă de un singur ţintaş, permite nimicirea ţintelor aeriene până la 3,5 km. Modificările tehnice noi apărute în Federaţia Rusă, de tipul „Igla-C”, au o rază de acţiune până la 6 km distanţă şi 3,5 km înălţime, făcând posibilă doborârea ţintelor aeriene tradiţionale (avioane, elicoptere şi aparate zburătoare fără pilot), precum şi a rachetelor cu aripi cu viteze supersonice. Caracteristicile acestui complex cu o greutate ceva mai mare de 10 kg sunt comparabile cu posibilităţile unor sisteme de rază mică şi mijlocie staţionare sau pe bază de blindate. ”Igla” şi ”Strela” se află în arsenalul a circa 30 ţări, iar numărul doritorilor de a le procura creşte. Cu puţin timp în urmă, Federaţia Rusă a vândut Vietnamului, contra sumei de 60 milioane de dolari, 50 de bucăţi „Igla-C”.

 

Numărul doritorilor de a procura armele creşte

Curiozitatea ruşilor ţine mai puţin de vecinătatea noastră cu NATO şi de elementele scutului antirachetă. Apărut la terorişti şi la formaţiunile paramilitare de gherilă, acest tip de armament provoacă dureri de cap autorităţilor ruse. Forţele militare federale nu au dus la capăt războiul în Caucaz, iar pierderile cresc pe zi ce trece. În luna august 2002, în preajma bazei militare Hankala, un luptător cecen a doborât un МИ-26, cel mai mare elicopter din lume, estimat la un preţ de cca 25 mln dolari. Pierderile umane au fost pe măsura celor materiale: 127 de militari din 150 aflaţi la bord şi-au pierdut viaţa. Cea mai mare pierdere din istoria contemporană a aviaţiei militare ruse a fost urmată, evident, de sancţiuni dure. Comandatul regimentului a fost condamnat de un tribunalul militar, iar şeful aviaţiei trupelor terestre, trimis în rezervă. Momente neplăcute au urmat şi apoi. Ministerul apărării ruse a recunoscut oficial că, în zilele războiului ruso-georgian din august 2008, au fost doborâte patru avioane de luptă federale, două din ele – cu arme similare.

Povăţuitoare este şi o altă experienţă de tristă faimă. În anii 1980-1988, 900 de „Stinger” (din engleză – „acul albinei”), puse de americani la dispoziţia mudjahedinilor, au influenţat parcursul şi finalul războiului din Afganistan. Personal mi se pare o cifră exagerată, însă conform unor surse, în anii 1986-1988, au fost doborâte şi avariate 270-310 avioane de luptă şi elicoptere. Sovieticii au fost nevoiţi să ia măsuri sporite de precauţie, să reducă substanţial numărul zborurilor, să modifice procedeele tactice de luptă coborând la înălţimi mici, astfel să reducă la minimum timpul de reacţie a ţintaşilor antiaerieni.

 

Din Libia în mâinile grupărilor teroriste

 

Realitatea tristă obligă autorităţile ruseşti să aibă o informaţie veridică despre starea de lucruri la acest capitol în Republica Moldova, la fel ca şi în alte ţări. Interesul Moscovei arată că acest tip de armă se află şi în dotarea Armatei Naţionale. Intenţia are o anumită rezonanţă, însă nu cred că existenţa sau lipsa unui asemenea act ar schimba starea de lucruri la Chişinău. Oficialii moldoveni sunt responsabili în ceea ce priveşte controlul asupra tehnicii militare, armamentului şi muniţiilor, mai cu seamă că există şi o monitorizare dură din partea OSCE.

În linii generale, acordurile de acest fel ar stopa fluxul de armament? Nu cred. Argumente sunt suficiente. La 2 martie curent, serviciile de spionaj militar au informat legislativul Israelului că Siria a transmis complexe antiaeriene portabile pentru Hesbollah, cel mai probabil din Iran. Surse moscovite în aceste zile au dat de înţeles că între 600 şi 1500 de sisteme “Strela-3″ şi “Igla-1″, ajunse în Libia din URSS, se află în mâinile armatei lui Gaddafi, dar şi ale opoziţiei. O imagine culeasă din internet – un combatant din opoziţie cu o „Strela” pe umăr fără mecanismul de lansare – este o dovadă că lucrurile stau rău. Aceste arme, datorită unor dimensiuni mici, în condiţiile haosului din Libia, pot ajunge în ţările vecine, în mâinile grupărilor teroriste, inclusiv „Al-Qaida”. Libia răsăriteană, conform unor experţi occidentali, este un furnizor de „carne de tun” pentru Jihad. Din cei cca 600 de „teroristi internaţionali” din Irak, se pare că 41% provin din Arabia Saudită. ”Jihazii” libieni din regiunea estică a ţării, în majoritatea absolută din zona Bengazi-Derna-Tobruc, sunt pe poziţia a doua. „Triunghiul” acesta, cu o ideologie islamică dură, a fost în anii 1990 cuibul mai multor răscoale anti-Gaddafi, iar Bengazi şi Derna este „leagănul” LIFG-ului, aşa-numita Grupare de Luptă Islamică Libiană, formaţiune care în 2007 s-a contopit cu “Al-Qaida” şi care are şi în prezent pondere mare în conducerea acestei organizaţii teroriste internaţionale.

 

Monitorizarea nu ar putea controla contingentul militar rus din raionale de est

 

Revenind la Republica Moldova, intenţia Chişinăului de a fi prezent într-un asemenea acord este salutară, ea se încadrează în logica firească de limitare a răspândirii armelor de acest tip. Însă sunt două temeri. În ce măsură această monitorizare va avea în vizor în afară de Armata Naţională şi contingentul militar rus aflat nelegitim în raionale de est? Avem suficiente exemple alarmante când sunt furate muniţii şi armament din depozitele militare ruseşti din zona transnistreană. Acestea fie sunt vândute mai departe, fie, aşa cum s-a întâmplat cu câţiva ani în urmă într-un maxi-taxi din Tiraspol, explodează provocând moartea a zeci de oameni nevinovaţi. În ce măsură acest acord va viza formaţiunile paramilitare nelegitime ale acestuia? Regimul criminalului Smirnov, lucru bine ştiut, a devenit pentru „piaţa neagră” un furnizor de contrabandă, inclusiv cu marfă menită să distrugă şi să omoare.

 

Chişinău, 2 aprilie 2011