Gânduri în plic

Liliana Ganga-RosteaAzi mi-am amintit de Găligan și Călugăra, Jdojină și Ruptură – dealuri de porumb și vie de la noi din sat. Mama ne lua la prășit, să nu dăm foc la casă ori să nu ne scape singuri la Prutețul mâlos. Blestemam pe oricine o fi scornit prășitul și urzeam tehnici de eschivare de la tras sapa. Mi-am adus aminte de Jdojină, pentru că am avut de vopsit o casă, copiii urmau să-și petreacă ziua cu tata, la plajă. Când tencuiesc, ei merg la plajă. Nisip fierbinte, briză, zefiri, valuri azurii – Mediterana, într-un cuvânt. M-am trezit cu noaptea-n cap, am umplut lada izometrică de gustări, apă, sucuri și fructe, le-am servit dejunul, am urcat în mașină, tata a pus discul cu Ionel Istrati, copiii au preluat Eu numai-numai... cu accentul lor spaniol. Mihail s-a oprit din cântat și a întrebat bănuitor: „Unde ne ducem? Iarăși la plajă?”. Tăcerea noastră i-a dat de înţeles răspunsul afirmativ, ochii i s-au împăinjenit de tristețe. M-am văzut pe mine în ochii lui, alergând desculță prin Jdojină, colbăită și făr-de griji, cu numai treizeci de ani în urmă. Dacă i-aș povesti despre copilăria mea pe dealuri, întâlnind seara turme de vaci și capre, mâncând fructe căţărată-n copaci și, mai ales, despre iernile la săniuș, cu zăpadă multă, pe care el n-a călcat încă niciodată în viață, precis că m-ar invidia.

Liliana Ganga-Rostea