Gânduri în plic // Mediteraneenii

Liliana Ganga-RosteaNu l-am citit pe Paul Carvel, dar mi-a plăcut gândul său rupt din cine știe ce context – foarte adevărat formulat, mai ales referitor la mediteraneeni: „Cine se uită lung la mare deja pluteşte întrucâtva”. Dacă noi, cei crescuți în sânul continentului, căutăm atmosferă și dispoziție pentru romantism, celor de la litoral le este suficient să deschidă ochii, să-i ridice spre milionul de nuanțe ale albastrului și se topesc în vise, deși nu-și împărtășesc cu prea multă generozitate trăirile.

Mediteraneenii, ca nisipul de sub undele sărate, dau falsa impresie de statornicie, dar sunt măcinați constant de vânturi variabile. Spre deosebire de noi, crescute între dealuri, sub cerul înclinat, ei au o relație convențională cu limitele și nu se preocupă de capăt, la vederea orizontului. Vorbesc tare și n-au timp să asculte. Zâmbesc de fericite și de durere tot zâmbesc. Sunt pasionali, stăpâni pe instincte. Privesc înflăcărat, dar nu pârlesc cu privirea. Își păstrează lucrurile și gândurile în ordine. Preferă culorile vii, mult alb și albastru. Nu-și acoperă capetele nici nu le apleacă în zadar. Sunt stăpâni pe vasul lor și nu lasă cârma în grija altora.

Liliana Ganga-Rostea

The following two tabs change content below.