Galilei, Einstein şi Maia Sandu

Nedumeririle unui nedumerit

Tancuri patrulează pe la porţi, elicoptere survolează văzduhul, lunetişti stau de veghe la ferestre, mascaţi pândesc pe la toate intrările şi ieşirile. Calamitate naţională! Cod portocaliu! Vine bacalaureatul. Bacalaureatul vine!

Să fim înţeleşi de la bun început. Suntem categoric împotriva faptului ca absolvenţii să copieze sub orice formă. Dar suntem şi mai categorici, şi mai împotriva transformării examenului într-un eveniment preluat din arsenalul de luptă al glorioşilor haiduci moldoveni Zumbreanu şi Chetraru! O primă nedumerire ar fi faptul că, în toată această cacealma preparată de Minister la foc mic, părinţii, societatea civilă în general, şi-au asumat rolul de simpli spectatori!…

Presiune psihologică

Copiii noştri, unii dintre care au şi încercat să protesteze, s-au trezit la un moment dat nişte orfani lăsaţi la cheremul unor experimente voluntariste dubioase ale căror efecte psihice nu le cunoaşte şi nici nu s-a ostenit cineva să le cunoască. Absolvenţii îşi vor schimba auditoriul, profesorul, locul, de multe ori, chiar şi localitatea unde vor susţine examenul. Mai adăugaţi aici faptul că sunt vegheaţi mereu de ochiul camerelor video şi de privirile încrucişate ale mascaţilor, care văd în orice reprezentant al faunei terestre un potenţial criminal şi, chiar fără a pune la socoteală că bacalaureatul e oricum o situaţie de stres, poate o să vă daţi seama sub ce presiune psihologică au ajuns copiii noştri.

Într-un talk show la postul TV „Mir” specialişti cu renume afirmau că introducerea examenului de absolvire unic în Rusia a avut un impact grav, tragic, chiar asupra psihicului absolvenţilor, semnalându-se şi cazuri de suicid printre ei în diferite regiuni ale ţării. Şi vă rog să remarcaţi. Acolo este vorba de o simplă schimbare a formulei examenului şi psihologii, pedagogii, părinţii dau alarma. Cineva a studiat sau măcar a încercat să studieze ce impact are asupra psihicului copiilor o modalitate de examinare care, altminteri decât vrăjmaşo-teroristă, nu poate fi catalogată? Sau la noi, ca totdeauna, nu se poate întâmpla nimic, pentru că… nu se poate întâmpla?

După 12 ani de studiu, să pici examenele?!

Cea de-a doua mare nedumerire este faptul că iubitul nostru Minister al Educaţiei se comportă cu absolvenţii de parcă ar fi nişte duşmani de clasă, uitând că examenul de Bac este o responsabilitate reciprocă a tuturor factorilor implicaţi în procesul de învăţământ, iar Ministerul este principalul responsabil. Admitem fireşte că un anumit procent poate să nu susţină examenul. Dar un procent foarte mic. Dacă însă acest indice trece de un anumit hotar, atingând cifre de trei, patru sau, Doamne fereşte, cinci-zece procente, curioşi am fi să ştim cu ce s-a ocupat Ministerul şi instituţiile pe care le conduce în această perioadă concretă?

Cum se întâmplă că un elev, mai apoi licean, timp de peste un deceniu este promovat din clasă în clasă, iar la sfârşit este dărâmat şi moral, şi psihic? Cum de se întâmplă că un tânăr sau o tânără în plină forţă fizică şi psihică, după doisprezece ani de instruire zilnică, nu poate susţine nişte pâclişite de examene – patru la număr? Sunt nişte întrebări mai banale decât banalitatea. Suntem de acord ca şi răspunsurile să fie la fel de banale, dar vrem să le auzim!

Demisie in corpore!

Or, convingerea noastră fermă este că, în cazul unor nereuşite majore ale absolvenţilor, singura datorie de onoare a Ministerului e să-şi dea demisia in corpore – de la femeia de serviciu la ministru.

Nu suntem împotriva reformelor. Dar, în naivitatea noastră, am crezut şi mai continuăm să credem că reformele ar trebui să înceapă de la… început. În cazul nostru chiar de la instituţiile preşcolare şi în niciun caz de la sfârşit, aşa cum crede Excelenţa Sa, dna Maia Sandu!

Şapte milioane cinci sute de mii de lei va cheltui Ministerul, din sărăcia noastră, pentru a susţine o idee absurdă şi aberantă. Astea sunt costurile materiale. Cât costă dauna morală, după cum vă daţi bine seama, nu-i interesează pe birocraţii noştri.

Anatolie GONDIU

P.S. Din surse demne de toată încrederea am aflat că şi Galilei, şi Einstein, şi mii de alţi savanţi de pe toate meridianele, dar şi Maia Sandu, au dat examenele fără supraveghere video şi fără compania mascaţilor.

Savanţii au rămas în istoria omenirii pentru vecie.

Maia Sandu a ajuns ministru!

A.G.