Frunza verde ne bate în fereastră. S-o auzim!

Rar de tot conştientizăm că natura ce ne înconjoară, podgoriile, livezile, pădurile au magia culorilor făurite de razele solare. Puterea coloristică (cromatică) în viaţa noastră de toate zilele au expus-o fascinant colaboratorii AŞ RM, dr. hab. Zina Şofransky şi dr. în chimie V.Şofransky în cărţile lor Coloranţii vegetali în arta tradiţională. -Chişinău: Business- Elita, 2006, 469 p. (ISBN 978-9975-9812-4-8) şi Cromatica tradiţională românească. Bucureşti: Etnologica, 2012, 454 p.

Cu fiecare secundă, omenirea respiră tone de bioxid de carbon şi, în acest ocean inert, ne scapă plantele capabile să absoarbă CO2 şi să îmbogăţească atmosfera cu oxigen. Culoarea principală – verdele clorofilei asigură armonia naturii. Fructul acestui proces fiziologic este asimilat de altă culoare a vieţii – roşul „hem” datorită căruia sângele ce constă din hemoglobină transportă acel oxigen regenerat de frunza verde spre cele mai îndepărtate celule ale corpului omenesc.

Prin culori putem influenţa tonusul şi starea fizică a omului

Simbioza dintre lumea vegetală şi cea animală se bazează pe veşnica putere a respiraţiei şi a schimbului de substanţe între cele două componente colorate. Dacă lor le revine rolul extraordinar de întreţinere a vieţii pe pământ, se poate afirma că prin culori putem influenţa tonusul, sănătatea, starea fizică a omului etc. În recomandările prof. neurolog Vladimir Behterev găsim mereu tincturi bazate pe coloristică.

Ca argument, atenţia pentru coloristica naturală în spaţiul Carpatic, unde munţii vulcanici stinşi îl adăpostesc pe homo sapiens, apoi triburile tracice, dacii liberi, iar acum pe noi – etnoculturile româneşti. Autoarea adresează studiul civilizaţiei pontice pentru că amprenta cultului liturgic ortodox începe anume în spaţiul carpatic odată cu escalele apostolului Andrei, închinarea Sf. Ioan, Sf. Vasile. Cercetarea se focusează mai cu seamă pe zonele etnografice Rădăuţi, Putna, Bucovina şi Munţii Apuseni, desigur şi cele basarabene, foarte bogate în mitologia forestieră, arta împletitului, legenda fluierului, costumul popular, vopsitul covoarelor, tehnologia ceramicii vechi de prin părţile noastre.

Se descriu sursele şi arealul coloristic al unor plante tinctoriale, modalităţile de extracţie a coloranţilor vegetali, procedeele de vopsire a fibrelor naturale, utilizarea cu multă fantezie a culorilor la vopsirea lânii şi mătăsii, tăbăcitul pielii şi blănii, colorarea paielor şi la încrustarea ouălor de Paşti. Un capitol aparte este dedicat coloranţilor alimentari, inclusiv celor obţinuţi din struguri. Paleta coloristică a esenţelor lemnoase ale multor arbori se va regăsi în cele 20 de anexe unice: surse din regnul vegetal, culoarea esenţelor lemnoase, piese şi ustensile pentru procesul de vinificaţie, piese de lemn pentru păstrarea şi prelucrarea laptelui, mobilier în cultul ortodox, piese de lemn pentru confecţionarea instrumentelor muzicale şi altele.

Paleta coloristică a esenţelor lemnoase

Se atrage atenţia la mordanţi şi fixatori în procesul de vopsire, prelucrarea ornamentală a lemnului în arhitectura care aduce lumină în sufletul omului prin reperele cromatice, formându-ne caracterul cotidian românesc. Cu alte cuvinte, culorile din jurul nostru ne-au dezvoltat intelectual, ne-au creat un confort psihic favorabil, ne-au înviorat memoria, ne-au făcut buni şi ospitalieri.

După cum afirmă autorii, pe bună dreptate culoarea asigură fireasca interferenţă între natură, artă, ştiinţă şi industrie. Sunt aduse pilde de utilizare largă a culorilor în diverse sfere de activitate cotidiană. Utilizarea pigmenţilor în arta decorativă carpatică este cea mai răspândită, cunoscută de la geto-daci sub influenţa Europei celtice, apoi a coloniştilor eleni, romani, turci.

Toponimica culorilor este expusă în legătură cu numele de plante, provenite de la minerale, animale şi unele metale, comentate în latină şi alte limbi, sau posibilele sinonime, caracterizate în spectrul denumirilor geografice (sate, oraşe, oceane, fluvii, munţi). Din aceste exemple se poate concluziona că limbajul popular este bogat, datorită observaţiilor şi tradiţiei de secole. Piesele de uz gospodăresc din lemn, mai ales în vinificaţie sunt tradiţionale la moldoveni, dar şi cele din apicultură, de la stână, piese pentru tors, ţesut, tăbăcit pielea etc.

Copiii ştiu doar de limonada colorată sintetic

Găsim un material interesant în capitolul următor privind cromatica plantelor tinctoriale şi exotice, modalităţile de extragere din flora vegetală, tehnica şi procedeele de vopsire a ţesăturilor cu majorarea rezistenţei acestora. Arealul coloristic al unor plante tinctoriale (corn, rodie, nuc, cireş-pădureţ, troscot, soc, cătină etc.) este destul de mare dar, cu regret, industria alimentară le utilizează tot mai rar, iar limonada cu coloranţi sintetici este băută în volume mari de copii. De fapt, frunza viţei-de-vie ne bate demult în fereastră, dar noi îi dăm prea puţină atenţie, neglijăm deşeurile ei, avem pierderi enorme de bani.

Prin revalorificarea culorilor autorul evocă realitatea în simbioză cu ştiinţele naturii şi tradiţia neamului, subliniază supremaţia naturii pe care trebuie să o protejăm, totodată, ne aminteşte de sute şi mii de privelişti ale copilăriei noastre. Sinteza a peste 800 de surse bibliografice privind utilizarea culorilor naturii a permis editarea mai multor lucrări, începând cu Utilizarea pigmenţilor minerali din Datina, Constanţa (2001-2004); Cromatica vinurilor româneşti, 2003; Paleta culorilor populare, 2006; Coloranţi şi aditivi de provenienţă animală, 2010, în sfârşit, Cromatica tradiţională românească, 2012, despre ultima referinţă vezi revista Academos, 2012.

Ghid practic pentru meşterii populari

Valoroasele ediţii se datorează activităţii fructuoase în domeniul etnografic la confluenţa cu coloristica din lumea vegetală şi arta tradiţională. În baza cercetărilor ample, s-a tras o serie de concluzii şi propuneri. Rezultatele lor şi mai multe materiale din carte vor servi drept suport teoretic pentru viitoarele investigaţii, ghid practic pentru meşterii populari sau maeştrii din domeniul artelor decorative, punând la îndemâna specialiştilor din industrie o informaţie amplă pentru utilizarea largă a coloranţilor naturali în alimentaţie şi menţinerea unui mod sănătos de viaţă.

Asemenea ediţii situate la intersecţia ştiinţelor fundamentale cu cele etnoculturale nasc gânduri filosofice privind frumuseţea naturii şi pericolul care ne paşte în legătură cu expansiunea industrială şi neglijenţa umană în protecţia a tot ce ne înconjoară.

În încheiere, atenţionăm opinia publică privitor la faptul că, în fiecare minut, omenirea extrage 6 mii de tone de ţiţei, 9 tone de cărbune, 5 milioane m3 de gaz, pe conveier sunt executate peste 30 de automobile de tonaj care vor arde tone de combustibil şi, global, pe minut, se aruncă în atmosferă 11,5 mii de tone de CO2 . Un aport în acest val de otrăvire a aerului îl mai au şi cele 10 milioane de ţigări /min. fabricate de industria tutunului. Haideţi să ne închipuim ce „compoziţie” respirăm cu toţii şi de ce frunza verde bate în fereastră… Auziţi-o! Solidarizându-ne, putem interveni pozitiv. Mulţumim autoarei că ne-a oferit plăcerea lecturii, dar şi că ne-a pus indirect pe gânduri!

Liviu VACARCIUC, conf. univ. dr. UASM,

Pavel VLAD, academician, AŞ RM