Frumusețea Moldovei, descoperită de studenții moscoviți

Parascovia Duduciuc îi învață pe studenții de la Moscova să facă plăcinte. Foto: Stanislav Duduciuc

Vara, studenții Școlii Internaționale de Film din Moscova (Moscow International Film School) nu se dau în vânt după grătare, distracții, plaje zgomotoase, ci întreprind expediții. Așa s-a numit și vizita lor în Moldova – o expediție. Între 1 și 10 august curent, un grup de studenți ai instituției sus-pomenite au poposit la Condrița, apoi au mers la Cărpineni, Tabăra, Molovata, Anenii Noi, Chișinău. Expediția a fost organizată de Natalia Nazarova, Dmitri Surovenko, pedagogi ai Moscow International Film School, cu sprijinul Asociației Obștești „Arta Lemnului” condusă de Stanislav Duduciuc, jurnalist, fotograf, meșter pasionat de sculptura în lemn.

Școala Internațională de Film din Moscova (director, Olga Kerzina), fondată acum 25 de ani, are o concepție pedagogică individuală care nu se bazează doar pe acumularea cunoștințelor, ci pe cultivarea deprinderilor profesionale chiar din primii ani de studiu. Formarea spirituală e o deschidere spre libertatea de a ataca puncte nevralgice din societate.

O călătorie în Moldova a unor tineri din Moscova nu e ușor de realizat, mai ales în contextul geopolitic actual. A biruit curiozitatea: gazdele și oaspeții au vrut să se cunoască unii pe alții, dincolo de situația internațională tensionată. Personal, am vrut să-i văd live pe tinerii moscoviți, să stau de vorbă cu ei, să aflu ce gândesc, ce-i preocupă, de aceea am acceptat invitația de a participa la o discuție cu studenții, la Condrița, în Poiana Muzelor amenajată la o margine de pădure de către amfitrionul Stanislav Duduciuc.

Studenții Școlii Internaționale de Film de la Moscova învață un dans moldovenesc. Foto: Stanislav Duduciuc

Studenții moscoviți au proiectat un film despre Gulagul de la Solovki

Tinerii ne-au întâmpinat cu cântece de Bulat Okudjava, au moderat întâlnirea fără intervenția profesorilor, ne-au recitat versuri clasice și poezii de-ale lor, ne-au povestit despre cele mai reprezentative proiecte sociale ale școlii,

”Ты не один” („Nu ești singur”) și ”Скрытая история” („Istoria ascunsă”), primul include diverse acțiuni la casele de copii și la azilurile pentru bătrâni, cel de-al doilea ține de comemorarea victimelor represiunilor regimului comunist. Tinerii au proiectat, în poiana înconjurată de stejari, un film despre deplasarea lor într-un orășel rusesc de provincie, Kadnikov, din regiunea Vologda, cu locuințe dărăpănate și pământuri părăginite, cu o casă de cultură pustie, încuiată, dar și cu un monument al lui Lenin în centru, studenții au comunicat cu copiii, au făcut o scenă, au pregătit cu ei un concert, au înviorat atmosfera localității.

Încă un film pe care ni l-au arătat studenții e despre una din numeroasele lor expediții pe insulele Solovki din Marea Albă, acolo au fost deportați sute de mii de oameni din spațiul sovietic, inclusiv din Basarabia și Transnistria, începând cu anii 30 ai secolului trecut. „Stăm pe oase”, se aude vocea unui tânăr în tulburătorul documentar în care îi vedem pe studenți făcând un pelerinaj spre lagărul de la Solovki. Ei au mers nu doar să vadă locurile unde au pierit mii de deportați, ci să elibereze de buruieni gropile comune și să înalțe cruci. La Solovki, pe movila Sekirnaia, s-au întâlnit și cu părintele Matvei, originar din Moldova, care de ani de zile face răstigniri din lemn și le ridică pe locul martiriului deportaților.

„Moldovenii nu sunt agresivi, dimpotrivă!”

Se lăsa înserarea, era oră târzie, totuși, studenții au ținut să ne pună o sumedenie de întrebări, scriitorul Nicolae Popa, cantautorul și jurnalistul Igor Grosu și subsemnata răspunzând la ele. Ne-au invitat și pe noi să le punem întrebări și, în mod firesc, i-am rugat să ne spună cum le pare Moldova, ce cred acum despre ea.

„La Moscova se consideră că moldovenii sunt agresivi, dar în realitate nu sunt deloc așa, dimpotrivă! Pe ulițele din Condrița toată lumea ne zâmbește, ne cheamă în ospeție, oamenii ne-au dat mere, pere, harbuji, o femeie ne-a dat un borcan de miere! Nu ne-am așteptat la așa ceva! Atâta căldură, bunăvoință, dărnicie! Mergi pe stradă și toți te salută: Bună ziua, bună ziua… E mult soare, multă lumină aici. Ne-au emoționat troițele de la răscruci, în satele rusești nu vezi atâtea troițe. Oamenii au credință, o credință profundă, adevărată. Peisajele sunt superbe (”безумно красивые”), e un spațiu larg, deschis, viu colorat, te uiți în zare și vezi lanuri de porumb, vii și livezi, apoi un deal, o pădure, alt lan de porumb… Clima e minunată, chiar și la 30 de grade Celsius respiri ușor, simți parcă o răcoare, nu ca în Moscova, te sufoci și la 25 de grade. În Moscova e o atmosferă de oficiu, cam cenușie, monotonă, ești înghesuit între blocuri, aici te simți liber, îți vine să cânți, să dansezi. Domnul Duduciuc ne-a adus un coregraf la Condrița, am învățat hora, sârba, dansuri moldovenești! Dar fructele! Ce fructe aveți aici! Muști din piersică și-ți curge sucul pe mâini, pe piept. Noi la Moscova nu am văzut așa piersici, noi le cumpărăm verzi. Dar strugurii, viile! Începi să visezi. Să ai o căsuță în Moldova, sub pomi încărcați cu fructe, între vii (un student a zis ”винные поля”), ce vis frumos!”, așa ne-au vorbit tinerii moscoviți, cu superlative. Încântarea lor e sinceră, impresiile lor sunt un îndemn să prețuim mai mult frumusețile locurilor natale.

Sigur, tinerii au observat și aspecte mai triste ale vieții noastre, ne-au amintit de copiii fără tați, fără mame, sau cu părinți vii, dar plecați peste hotare – ei i-au văzut la orfelinatele din Cărpineni și din Anenii Noi. Au văzut și bătrâni îndurerați la azilul din Molovata. Au remarcat sărăcia din localitățile basarabene, au fost uimiți că în sate vezi ori cai, ori Mercedes-uri, unii trăiesc în căsuțe mohorâte, alții în palate. Le-a plăcut, totuși, că moldovenii au un fel al lor de a se bucura de viață, au rămas uluiți de turmele de oi, au fost la o stână în satul Tabăra, au gustat caș, s-au îmbrăcat în costume naționale moldovenești, au jucat hora cu sătenii din Tabăra.

Întâlnire cu studenții moscoviți în Poiana Muzelor de la Condrița. Foto: Stanislav Duduciuc

Să prețuim mai mult frumusețile Moldovei

Am apreciat mintea ageră, spiritul de observație ascuțit al studenților de la Moscova care ne-au părut, în fond, niște copii cuminți, inteligenți, dornici să facă lumea mai bună. Au și nume frumoase: Grișa Rozanov (strănepotul celebrului filosof Vasilii Rozanov), Pașa Kuzmin, Valeria Beskaravainaia, Svetlana Timohina, Valeria Kuțenko, Iuliana Kulikova, Mișa Ușakov, Daria Kombarova, Mihail Filatov, Xenia Kuvaldina, Danila Budeanu. E un nume românesc, Budeanu, iar Danila chiar are rădăcini basarabene, tatăl său e născut în Moldova. „După această călătorie aș vrea să vin mai des în Moldova, mi-e rușine că cunosc atât de puține despre patria tatălui meu”, ne-a zis Danila Budeanu.

E de menționat că și profesoarele Natalia Nazarova și Alexandra Nazarova care au inițiat vizita în Moldova a grupului de studenți moscoviți sunt basarabence, s-au născut la Bălți, au copilărit în satul Balatina, expediția a fost pentru ele și o revenire acasă.

The following two tabs change content below.
Irina Nechit

Irina Nechit

Irina Nechit

Ultimele articole de Irina Nechit (vezi toate)