Frumoasa Elena şi odiosul Plahotniuc, paralele istorice

După cum războiul troian a fost provocat de răpirea frumoasei Elena, soţia lui Menelaus, regele Spartei, „războiul total” de pe scena politică moldovenească este consecinţă a demiterii prim-vicepreşedintelui parlamentului şi prim-vicepreşedintelui PD Vlad Plahotniuc.

Titluri înşelătoare

Titlurile sunt uneori înşelătoare. Relativ modesta funcţie în ierarhia statală şi politică nu e decât un camuflaj pentru cel mai puternic oligarh al RM, deţinător al unui „imperiu” mediatic local şi al unui număr oarecare de companii din domeniul petrolier, financiar-bancar şi hotelier, pe care le-a acaparat în perioada guvernării comuniste, intrând în graţiile liderului PCRM, Vladimir Voronin, prin intermediul fiului acestuia, Oleg. Numele Plahotniuc a devenit odios înainte ca deţinătorul său să apară în faţa publicului.

Numărul exact şi valoarea proprietăţilor celui mai mediatizat oligarh (aşa ar fi mai corect să spunem) mai urmează a fi stabilite. El însuşi se lăudase că dispune de un avion privat, pe care, ulterior, nu l-a inclus în declaraţia de avere. Despre şiretenia, perfidia, perseverenţa şi iscusinţa lui Plahotniuc se povestesc legende, însă hotărâtoare a fost, totuşi, apropierea de „curtea domnească”, dacă e să judecăm după cazul preluării ostile a primei bănci private din RM, Victoriabank. Fără asentimentul tacit al preşedintelui RM şi al Băncii Naţionale, lucrul acesta ar fi fost imposibil. Şi încercarea de preluare ostilă a întreprinderii „Carmez” etc., şi modul de privatizare a Hotelului „Codru”, indică o tainică relaţie de simpatie a guvernării comuniste faţă de principalul oligarh de azi. Oricum, pe drept sau pe nedrept, Filat îl considera pe Plahotniuc întruchiparea puterii oculte care îi submina, în forul său interior, stima de sine, confortul de premier legitim, care se întreţine cu Angela Merkel, Barroso şi, nu în ultimul rând, Putin.

Enigma lui Filat

Nu se ştie ce anume l-a determinat pe Filat să-l înfrunte a doua oară pe Plahotniuc. Cronologic, îndrăzneala sa este legată de accidentul din Pădurea Domnească şi reuşita demiterii procurorului general. A fost un succes politic neaşteptat pentru premier. I s-o fi părut atunci că oligarhul este slăbit şi că i se poate aplica lovitura fatală?

Plahotniuc a încercat să-l tempereze pe politicianul nr. 1 cu demonstraţii de forţă, punând în mişcare Centrul Naţional Anticorupţie (trădându-şi astfel controlul asupra CNA), dar aceasta l-a supărat şi mai tare pe ex-premier, care, într-un mod ciudat, îşi pierduse, iarăşi, simţul realităţii, denunţând acordul AIE.

Folosirea lui Ghimpu

Răzbunarea lui Plahotniuc a fost cruntă, dar bine elaborată şi bine executată. Îndeosebi, e de admirat măiestria cu care a fost folosit liderul PL Mihai Ghimpu în funcţia de „berbece”, conştient sau inconştient. Filat a fost destituit şi silit să-i ceară prim-vicepreşedintelui PD iertare în mod public, după ce i-a cedat din nou procuratura şi i-a asigurat „inamovibilitatea” omului său la CNA, după ce a votat în regim de urgenţă schimbarea sistemului electoral, dorită foarte mult, nu se ştie de ce, de oligarh. Când părea că a fost iertat, că poate reveni în fruntea guvernului, lui Filat i s-a aplicat lovitura de graţie prin decizia Curţii Constituţionale, care i-a barat calea nu numai spre funcţia de premier, dar şi spre orice altă funcţie publică înaltă, punând sub semnul întrebării existenţa de mai departe a PLDM.

Plahotniuc este dement?

Dacă în spatele acestei decizii stă Plahotniuc, înseamnă că e dement. Căci, pentru plăcerea răzbunării, a compromis iremediabil nu numai CC, dar şi imaginea RM. A fost şi o greşeală capitală din punct de vedere strategic, căci l-a adus pe Filat la disperare şi l-a împins în braţele comuniştilor, care au socotelile lor cu CC. Astfel, când părea că a fost înfrânt definitiv, liderul PLDM s-a aliat cu Voronin şi a rupt „lanţurile” cu care îl legase, foarte strâns, liderul PD. Zadarnic a încercat oligarhul alarmat să-l convingă că judecătorii CC conduşi de Alexandru Tănase au acţionat de capul lor. E şi greu de crezut, mai ales după ce aflăm că PD a cerut de la Filat să-i acorde Curţii dreptul de „a suspenda orice act sesizat, până la examinarea în fond, cu votul a trei judecători sau, dacă nu poate fi convocat plenul Curții, doar de președintele CC” (apud Oleg Efrim). În mod paradoxal, unanimitatea conferă un plus de suspiciune deciziei uluitoare a Curţii.

„Dezarmarea” şi împăcarea

Troia, se spune, a fost rasă de pe faţa pământului. Spre deosebire de frumoasa Elena, Plahotniuc poate opri războiul „fratricid”, acceptând să se „dezarmeze”, să renunţe la controlul asupra CNA şi Procuraturii Generale, votând reformarea adevărată a acestor instituţii. (De altfel, CNA s-a manifestat din nou ca o structură care reacţionează la comenzi politice. De ce a trebuit să aştepte până acum, când s-a votat schimbarea statutului său, ca să anunţe că Streleţ şi Ioniţă figurează într-un dosar penal?) Dar, înainte de toate, Plahotniuc trebuie să decidă ce doreşte să fie: politician sau oligarh. În semn de împăcare, PD poate propune sprijin pentru unele legi pe care PLDM le-a votat împreună cu comuniştii (renunţarea la sistemul electoral mixt, împuterniciri suplimentare pentru guvernul interimar, interpretarea moţiunii de cenzură, modificarea statutului CNA), cerând, la rândul său, ca PLDM să-şi anuleze votul pentru ridicarea pragului electoral, demiterea judecătorilor CC, reinvalidarea paşapoartelor sovietice).

Arderea punţilor

Filat pare conştient de faptul că nu trebuie să ardă toate punţile de întoarcere, dacă e să judecăm după declaraţiile de miercuri. Întărirea PCRM nu este în interesul nici al PLDM, nici al RM. Iar posibilitatea demiterii judecătorilor CC îi va face pe aceştia total dependenţi de majoritatea parlamentară, de viitoarea putere, care le-ar putea aparţine comuniştilor. Filat are dreptate să le reproşeze democraţilor că nu au fost suficient de sensibili la reacţiile europenilor înainte de demiterea guvernului. Însă aceasta nu poate servi drept argument de ignorare a reacţiilor venite în legătură cu atentatul la independenţa CC. Curtea Constituţională este un fel de „vacă sfântă” pentru europeni (este edificator în acest sens cazul CC din România, în perioada demiterii lui Băsescu). Chiar dacă, în condiţiile noastre, „vaca” pare partizană, subiectivă, coruptă, trebuie găsite alte căi de a o schimba. De altfel, prezumţia nevinovăţiei li se aplică şi judecătorilor. Oricât i-am blama pentru decizia care a adâncit criza, nu există decât presupuneri că ei au fost influenţaţi de cineva. De aceea, iniţiativa legislativă a comuniştilor trebuia respinsă din start, după cum a fost respinsă şi propunerea PD menţionată mai sus. PCRM obţinuse suficiente concesii, care îi asigură o poziţie dominantă în raport cu celelalte partide de stânga, care îi ameninţau monopolul. Nicolae Timofti a procedat corect refuzând să promulge legea privind demiterea judecătorilor CC.

Dulcea răzbunare

Nu te grăbi să te răzbuni, îşi îndemna fiul Ulise, întors acasă din războiul troian după 20 de ani. Aceasta e cu atât mai valabil în politică. Ridicarea pragului electoral este mai mult în folosul PCRM, decât al PLDM, în eventualitatea unor alegeri anticipate, chiar dacă PLDM ar repeta succesul din noiembrie 2010 (ceea ce e puţin probabil). Rămânerea PD sau PL în afara Parlamentului nu este în interesul cursului european al RM. De unul singur, PLDM nu poate învinge PCRM.

Filat trebuie să fie atent ca, aruncând din albie apa murdară (pe Plahotniuc), să nu arunce şi pruncul (potenţialii aliaţi, PD şi PL). Sigur, este explicabilă aversiunea liderului PLDM faţă de Ghimpu, dar marginalizarea acestuia ar putea grăbi procesul de scindare a PL. Participarea grupului Ghimpu la guvernare trebuie condiţionată de acceptarea ideilor grupului reformator al lui Ion Hadârcă. Deşi şansa de succes e foarte mică, un politician adevărat, un om de stat nu ar rata-o. Răzbunându-te, devii egal cu adversarul tău, stăpânindu-te, îi devii superior, spunea Francis Bacon. Dacă Filat doreşte să nu fie asemănat cu Plahotniuc, el trebuie să demonstreze o altă „filosofie” politică, să procedeze altfel.

Nicolae Negru

 

The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)